sâmbătă, 28 mai 2016

Un dar...


Am trecut de pragul critic
Și sunt tot mai analitic,
Dar un “Toma” mă tot ține
În ruinile din mine...

Când mă scutur cu putere,
De îndoială și de trac,
Îngerul îmi dă lumină
Și mă învață ce să fac!

Conjug verbul a iubi,
La prezentul cel mai simplu
Și topesc cu ușurință
Un perete dintr-un iglu...

Vălul de pe ochiul minții
Mi-l ridică mâna Ta
Să văd lumea mai frumoasă
Și comorile din ea,

Primăvara, cum răsfiră
Evantaiul plin de raze
Și-n deșertul unei zile
Mai ridică mii de oaze...

Curcubeiele celeste
Cum se-arată după ploi,
Fericirea se clădește
Cu ce-avem curat în noi!

Bucuriile mărunte
Să le punem în pahar,
Ele sunt trimise sigur
Să mai prețuim un dar!


Mai 2016

foto sursa interne

http://confluente.ro/camelia_cristea_1464464162.html


Camelia Cristea








sâmbătă, 21 mai 2016

Simplu...



Aripi vreau să dai clipelor rămase
Dar de bucurie să mai pui prin case,
Pașii-n rătăcire să găsească drumul
Să se risipească răul ca și fumul...

Grija să își poarte traista cum o vrea
Să nu se opresca iar la poarta mea
Am cărat poveri ce m-au gârbovit
Și-am trăit intens clipa ce -am primit...

Fără doar și poate toate își au rostul,
Pelerina-n ploie, ruga ca și postul,
Lacrima fierbinte ce-a trezit tăcerea,
Vorba cu blândețe când a gustat mierea...

Stupul de albine, trântorul din ea,
Lutul ce-a fost ars (fără să mai vrea),
Buturuga mică, carul răsturnat,
Trupul de furnică ce a tot cărat...

Moara ce se-nvârte, fagurii de miere,
Rugăciunea sfântă ce mi-a dat putere,
Inima-n genunchi și dospind a pâine,
Crezul de a fi astăzi, dar și mâine!

Toate-s rostuite și o știm prea bine
Că ne sunt trimise doar când se cuvine,
Timpul n-are vreme să se mai oprescă
Își urmează calea simplă și firească...


21 mai 2016
foto sursa internet
Camelia Cristea



sâmbătă, 7 mai 2016

Uneori...


Uneori îmi este teamă,
Că ce-i bun se cam destramă
Când prin straiele frumoase
Umblă vorbe mincinoase...

Drumuri lungi ne taie calea,
Prin décor se plimbă jalea
Măștile se strâmbă chiar
Lângă clipele cu har...

Mori de vânt cresc și-n cuvinte
Dar știu pasul înainte...
Mă rănesc priviri ce sapă
În paharul plin cu apă!

Gârbova femeie trece
Peste valul tot mai rece
Și adună maci în floare,
Din Iubirea ce nu moare!

Urcă visu pe un steag
Chiar de știe că-i beteag
Și-i dă mir din tei în floare,
Ca să-i fie alinare...

Prin castele de nisip
A găsit în zori un plic
Nu-l deschide cred de teamă,
Că frumosul se destramă...



07.05.2016

foto sursa internet



Camelia Cristea


luni, 2 mai 2016

Lumină


-Vă dau Lumină, Pace vouă!
Nu risipiți această Viață nouă
Zidiți în suflet templu îngeresc
Și în lucrarea asta vă-nsoțesc!

Iertați, iubiți și treceți peste toate
Să-l ridicați pe cel din urmă frate,
Cu vorba simplă, caldă cumpătată
Vă îmbrățișez acum încă odată!

Smochinul nu-l lăsați să se usuce
Priviți cu ochi curat la Sfânta Cruce
Să răstigniți păcatul pe un lemn,
Copii mei pe toți așa vă îndemn!

Prin rugăciuni de vorbă stăm mereu,
Cu cel smerit alături sunt și eu
Pun mâna mea, lângă a voastră
Și raze noi în inima-ferestră!

Priviți la cer și la pământ,
Cu voi în lume-i Duhul Sfânt,
În haina primenită de Lumină
La cel curat și făr' de vină!

Vă dau Lumină, Pace vouă!
Nu risipiți această Viață nouă,
Iubirea nu se pune sub obroc,
Prin vremi de încercare-și face loc!



02.05.2016
foto sursa internet
Camelia Cristea