marți, 29 aprilie 2014

Solista



Frunzele foșnesc noua crinolină,
Și-au vopsit veșmăntul cu un verde crud
Toate sunt sfioase, văntul le înclină
Dorul de pamănt, înca nu suspină.

Păsările căntă iar în legea lor
Dirijorul lasă să-și facă încălzirea
Printre vocalize, re si do major,
Prim solista vine, toţi întorc privirea.

Iureșul din lume, s-a oprit o clipă,
Pragul de culori, pare alarmat,
Primăvara vine, firul îl despică
Domnilor din lojă, rog aplaudați!

Sărutați iubirea dis de dimineață
În genunchi de flori să vă înclinați
Dații vieții voastre, astazi nouă șansă
Și veniți în lume buni și vindecați.


foto internet

Camelia Cristea


Vise frumoase


Înfloresc castanii, trec îndrăgostiți
Sărutand în grabă, gamba unei frunze,
Legănați de visul primei lor iubiri
Se îmbată toți cu miros de crini.

Se scriu iar prin parcuri, pe copaci și alei
Poeme bizare, cu parfum de tei
Noi cei mai maturi, simplii concurenți
Tema-i de iubire, suntem corigenți

Noaptea se îmbracă și în stele roz
Atunci cănd iubirea căntă-n mandolină
La ferestra inimii un visător
Stă-n genunchi și plănge, n-are nicio vină.

Puneți în bagaje florile și pleacă
Totul se păstrează, sufletul e plin,
Eu opresc furtuna, sabia-i în teacă
Visele frumoase, ele ne mai țin.

14.03.2014
Camelia Cristea



luni, 28 aprilie 2014

Votaţi


Lama-i tăioasă, pământul rotund,
Drama se scrie, mult prea curând!
Tăcerea se strigă la porţi ce-s închise,
Unde sunt faptele, cele promise?

Pe sticlă apar cu promisiuni
Ne aburesc iarăşi, numai minciuni,
Moare românul, ţara ne moare,
Ne fuge pământul de sub picioare.

Bate un vânt cu durere şi jale
Unii primesc iar osanale
Mai pun doctorate în CV-ul lor
Săracul românul , e trist cerşător!

Plânge şi cerul, plânge pământul,
Unde vă este, cinstit legământul?
Unde-i credinţa, unde e grâul?
Moare de foame astăzi românul!

Legi şi decrete, coduri fiscale,
Pun iarăşi taxe, biruri vamale,
Împovărată şi dijmuită,
O ţară bogată, amar chinuită!

Strigă poporul, votaţi dacă vreţi.
Domnul să fie pe veci cel ales!
La El e nădejdea, aleanul, scăparea.
Voi aţi adus chinul şi jalea...

28.04.2014

 
foto internet
Camelia Cristea

Te plang


Te plâng cu amar sărmană Românie,
Pe cruci de dor te răstignim mereu,
Din tot ce-a fost, nimic nu vrea să fie,
Iar vântul bate…, care încotro…

S-au strâns curelele pe cât se poate,
A celor Mici, căci Marii n-au putut,
Din lutul ars nu se mai fac nici vase…,
Tot vinul bun…, noi l-am vândut.

Se pleacă tot mai mult de acasă
Şi-n vetre nu mai arde foc
Nici pâinea nu mai este coaptă,
Căci grâul astăzi este din import.

Bătrânii noştrii mai aşteaptă pe la portă
Să vină un poştaş cu veşti,
Copii au plecat în lumea largă,
Tristeţea bântuie în case părinteşti.

Te plâng cu amar sărmană Românie,
Pe cruci de neputinţi te răstignim
Să adunăm piatră cu piatră…
Şi să-nvăţăm din nou să reclădim.

foto internet

Camelia Cristea

Cui îi pasă?


Cui îi pasă de-a ta soartă, că-i ciobită şi întoarsă?
Latră câinii, trec ciobanii şi grăbiţi ni se duc anii.
Bate vântul, primăvară vino grabnic peste ţară
Înfloreşte iarăşi prunii că ne-au năpădit nebunii.

Ninge merii peste noi şi ne scapă din nevoi,
Varsă lacrimă cerească peste glia strămoşească.
Primăvară, Primăvară, viata asta nu-i uşoară
Ninge flori de iasomii peste-ai noştrii dragi copii.

Toţi caişii să-nflorească de rău să ne izbăvească
Să rodească ţărînă şi-n sărmana ţară mea,
Brazdă să fie arată, holda mare şi bogată
Cum a fost cândva…,odată, Primăvară, Primăvară…


Vino grabnic peste ţară, cum veneai odinioară!

foto internet

Camelia Cristea

sâmbătă, 26 aprilie 2014

Corida


Viata mi se pare ca o provocare
O coridă în care suntem candidați
Sus într-o arenă, stau toți spectatorii
Roșie muletă, mulți înfometați.

Bate iarăși gongul și începe jocul
Unii sunt puternici, alții mai puțin
Generos scenariul, cum ne-o fi norocul
Scapă cine poate, fuge cel zglobiu.

Toreadorul măndru sabia înfige
Prada lui un taur, care este gras,
S-a sfărșit corida, se schimbă decorul
Concurenții pleacă…vouă bun rămas !

Peste noapte rece, cade iar cortina
În arenă umbre, mute fară glas
Viața un spectacol, palpitantă lupta
Prețuiește clipa, ce ți-a mai ramas !

31.03.2014


Camelia Cristea

joi, 17 aprilie 2014

Golgota

Drumul spre Golgota-i picurat cu sânge
Crucea e povara bunului Iisus,
Maica omenirii, sufletul îi plânge,
Patimi şi durere jugul este pus.

Biciul se aude, cuiele trosnesc,
El se roagă-n taină : -Iartă-i că hulesc !
Tremură pământul ca frunzele vii,
Răul vrea să curme viaţa, cum o fi.

Lacrima îngenunche, cerul tot îl plânge
El Pilat din Pont, dreptatea o frânge
 Mâinile spălate, Baraba iertat,
Pe bunul Iisus l-au crucificat.

Zi de-ngropaciune pentru întreaga lume
Fiul de Împărat, se pogoară-n iad
Să sfărâme lanţuri, porţi ce-s ferecate,
Viaţa omului spală de păcate.

Du-te, dă de veste, cerul e deschis,
Hristos a Înviat ! aşa cum a zis.
Ninge primăvara, lacrimă de floare,
Să ne dea la toţi sfânta  Lui iertare.

http://confluente.ro/Camelia_cristea_1397758406.html

foto internet

Camelia Cristea




miercuri, 16 aprilie 2014

Crucea


Fiecare casă-şi are crucea sa.
Dă-mi putere Doamne să o duc pe-a mea.
Vremurile sunt tulburi, noi ne-am înrăit,
Şi-am uitat de Tine, cât ai pătimit.

Săptămâna  Mare, Denii an de an,
Dă-mi credinţă Doamne, măcar căt un gram!
Salciile toate în genunchi se pun
Şi durerea-Ţi mare lumii ele-o spun!

Freamătă anarhic, gloata disperată
Tu te rogi cu milă : -Iartă-le lor Tată!
Răstignit pe cruce, tâlhării hulesc,
Un sobor de îngeri, în psalmi te măresc.

Iartă-ne Părinte, mare-i neputinta,
Firul e subţire, slabă e credinţa.
Cântă iar cocoşul, noi ne lepădam
Şi prin lacrimi rouă, haina ne-o spălăm…

foto internet

Camelia Cristea








Piatră


Piatră, piatră şi iar piatră, ce te-aş mai lovi o dată
Să curgă apă cea bună, să scăpăm lumea de ură.
Unde-i Moise cu toiagul? Să te crape piatră-n două
Să curgă şiroi de ape, setea nouă să ne adape?

Între două pietre iar, plânge Ana cu amar
El Manole o zideşte casa nu se prăbuşeşte.
Piatră, piatră şi iar piatră, dă-mi răbdarea ta odată
Că sunt iarăşi încercată, viaţă noastră e furată.

Piatră tu să stai de strajă, lumea nu mai este trează.
Cel de sus ne mai veghează şi cu-amar, în cer oftează!
Piatră, piatră şi iar piatră, taină ta să ne-o spui toată,
Să-ndurăm şi noi că tine, să ne fie-n viaţă bine!

http://confluente.ro/Camelia_cristea_1398444909.html



















foto internet

Camelia Cristea

luni, 7 aprilie 2014

Psalmul Primăverii



Întruniţi toţi pomii-n floare
Psalmul primăveri-l cântă
Bucurie răsărită din lumina
Prea sfinţită.

Ridicări de mâini spre Tine,
Rugi la ceas pios de seară
Glas din inimă de toacă
Şi arcuş dintr-o vioară.

Timp liturgic de-ascultare
Înălţarea de pe cruce
Jerfa vieţii şi-a iubirii,
Ce doar pace ne aduce.

Cânta cerul şi pământul
Ce-s gătite-n haină vie,
Liniştea, încet pogoară
Peste duhul umilt
Ce din moarte azi învie !

O metanie prelungă
Stea în noaptea de vecernii
Se ridică încet la ceruri
Şi rămâne-n veşnicie !


20.05.2013

Camelia Cristea

sâmbătă, 5 aprilie 2014

Am fost



Am  fost căndva o pajiște înflorită,
Și au crescut pe alocuri  buruieni
Firul ierbii grabnic se usucă,
Trecem fără vlagă, tulburate vremi.


Am fost trup și suflet, căntec de iubire,
Note muzicale, în acord perfect,
Partitură ștearsă. Doar în amintire,
Se aud ecouri. Oare tu mă chemi ?

Am atins în vise soarele și luna,
Cerul plin de stele, toate strălucind
Se deșiră firul, asta este vrerea
Înrămez trecutul. Astăzi e declin.

Am clădit castele, turnuri efemere
Toate sfărămate, valurile trec
A rămas în urma flacăra tăcerii
Undele albastre, soarta ne-o petrec.

Înfloresc castanii, plopii fără soț
Trec pe rănd iubiții, cum și noi am fost
Se scriu iar poeme, cărțile-s deschise
Visele frumoase nu sunt interzise.

Verbul a iubi se conjugă rar,
Unii sunt sărmani, nici nu au habar
Leșul iernii pleacă, căntă ciocărlia
Și-n decor reintră iarăși bucuria !

05.04.2014

 foto internet

Camelia Cristea







Mi-e dor de Mama,



Răpuși de boli și ruginți ca fierul,
Părinții noștrii se duc rănd, pe rănd,
Se scutură peste morminte
Cireșii primăverii lăcrimănd.

Cu fiecare clipă care trece,
Mă simt mai rece, mai străin, mai gol,
Să fii copil făr de părinte,
E ca un cor, ce n-are dirijor !

Eu știu că arde-o lumănare-n ceruri,
E sufletul de veghe-n  galaxii,
La noapte să-mi apari în vise Mamă,
Să îmi dezlegi în taină tot misterul.

De dorul tău, am sufletul în lacrimi,
Și pleoapele îmi sunt căzute,
Te caut iar cu-n frigurare
În amintirea zilelor trecute.

Mă iartă Mamă, că iți dau de veste,
Că despărțirea e cumplit de grea,
Pe un peron în gara infinită, rece,
Trece un tren…, dar nu vrea să mă ia….

Mă iartă Mamă, că iți dau de veste,
Dar despărțirea e cumplit de grea,

26.03.2014

(Dorul unui Prieten, a cărui Mamă, a plecat…la Domnul)
foto internet

Camelia Cristea


joi, 3 aprilie 2014

Nostalgie de Toamnă



Îi căntă o baladă pe la porți,
Frumoasa doamnă înveșmăntată’n frunze,
Un pețitor  i-aduce un buchet
De crizanteme roșii săngerănde.

Sărutul ei, i-au alinat durerile de’o vară
Și i-a lăsat amprentă un surăs,
Din inimă, arcuș într-o vioară,
Un vals în toamna vieții scris.

Și lacrimile îi udă lui batista,
E darul ei din sufletul prea plin,
Se pregătește însa de plecare,
În iernile geroase care vin.

Și urlă lupii a disperare
Și haita pregătită e și ea,
Să sfășie  batista  la plecare,
Cu inimă cu tot, de s-ar putea.

Nu’ntoarce capul, nici măcar privirea,
Au năvălit copacii peste ea
Revendică cu toți coroana,
De funze-n care e’nvăluită ea !

Și pașii ei se duc în altă lume,
Planeta vis, se cheamă ca să știți
Și în genunchii minții ei se pune
Și roagă cerul, ca iertare iar și iar, să-i dea !

foto internet

Camelia Cristea