duminică, 31 ianuarie 2021

Aromă de gutuie


Am să-ți spun povestea-n care

Se mai coace o gutuie

Este singură și doare,

Uneori e amăruie…


Mama mea a fost orfană

Și-a trudit cât a putut,

Dar gutuia (credința) i-a fost farul

Când prea-greul a durut.


O păstra mereu în suflet

Și-o cocea în chip firesc

Mă întreb și-acum când scriu

Era oare omenesc?


Am păstrat și eu în suflet

O aromă de gutuie,

Chipul blând al Mamei mele,

Pe o treaptă iarăși suie!


Mă întreb dacă în ceruri

Sunt livezile în floare

Și Măicuța mea iubita

Se-odihnește blând în soare.


Am să-i spun povestea-n care

Se aprind mereu gutui

Sunt doar dulci, ca amintirea,

Niciodată amărui…


https://confluente.org/camelia_cristea_1612119229.html


23.01.2021


foto sursa internet


Camelia Cristea









duminică, 24 ianuarie 2021

Hai să ne unim



Hai să ne unim odată

Că e țara dezbinată,

Mulți lovesc de zor în ea

Și povara-i tot mai grea.


Plâng toți codrii de aramă,

Prin decorul ca o dramă

Dunărea se tot jelește

Când vaporu-i ruginește…


Marea Neagră cea albastră,

Duce depărtarea noastră

Cerul sfânt o însoțește

Valul zbuciumul și-l crește!


Munții pe cărări bătute

Poartă dorurile multe,

Nu sunt pași să-i mai străbată

Cum era cândva, odată!


Mâini întinse cer pomană,

Mila parcă se destramă

Și-n palate de cleștar

Nu mai este strop de jar...


În spitale muribunzi

Sunt tot singuri și flămânzi,

Prin tunele o lumină

Mai așteaptă să le vină.


Mame ard de dor mereu

Și le știe Dumnezeu,

Că au pruncii duși prin lume

Și se pierde al lor nume...


Prin biserici la icoane

Sfinții împlinesc canoane

Și se rogâ pentru noi

Să ne scape din nevoi!


Un izvor de lacrimi ard

Se sfințesc în mir de nard

Când decorul se tot schimbă

Ca imaginea-n oglindă.


Hai să ne unim odată

Că e țara dezbinată

Să schimbăm ce-i rău în bine,

De noi toți destinul ține!




23.01.2021


foto sursa internet


Camelia Cristea








vineri, 22 ianuarie 2021

Seninul


Femeie – iubire, cu trup de zeiță

În pântec porți viață și dai iarăși rod,

Pruncuțul ce vine s-aducă lumină

Pe aripi să poarte credința zălog.


În brațe de leagăn să-i crești bucuria

De semeni, de viață, așa cum o știi

Căminul acesta e trăinicia

Să înfloreacă ai voștrii copii!


Vă fie truda mult mai ușoară

Și răsplătită de Îngerul sfânt,

În inima vostră se-aude o vioară

Prin voi mă aud și eu cum mai cânt!


Departe îmi sunteți și dorul e greu,

Dar sufletu-i plin de brațele voastre

Cu toată speranța mă bucur și eu

Seninul cert din iernile noastre.


16.01.2021

Poem dedicat copiilor mei Florina și Alexandru


foto arhiva personală


Camelia Cristea

sâmbătă, 16 ianuarie 2021

Ochi de copil

 


Prin ochiul de ferestră aburit

Cad nuferi albi, steluțe de zăpadă,

Copilul ce în mine-a stat pitit

A alergat îndată ca să vadă…


Din podul casei, sănii dau năvală

Pe derdeluș să lunece în zbor,

Tot satul a ieșit acum să vadă

Că timpu-i alb și parcă mai ușor.


Trec norii suri, în turle diafane,

Bătrânul munte și-a pus un ilic,

Un viscol tânăr bate în rafale

Și el sărmanul a înghețat de frig…


Un horn grăbit își șuieră iar fumul

Să pună sobele acum pe jar,

În clolot fierbe vinul ca nebunul,

O clipă, atât și-l toarnă în pahar.


Plăcinte cu miros de scorțișoară

Se perpelesc prin nuca-caramel,

Bunicul îmi citește dintr-o carte

Un basm, în care tânăr era el...


Cad nuferi mari, steluțe de zăpadă

Copilul ce în mine-a stat pitit

A alergat îndată ca să vadă…

Frumoasă Iarnă, bine ai venit!


16.01.2021

foto sursa internet



https://confluente.org/camelia_cristea_1610809293.html


Camelia Cristea






vineri, 15 ianuarie 2021

La țărm de nemurire


În zori se bate toaca în ritm de poezie,

Un psalm scrie poetul în marea-i bucurie

Cu un sobor de îngeri da slavă Celui care

I-a dat atâta har și binecuvântare.



Curg slovele cerești în stranele iubirii,

Din ele se hrănesc în Cana iarăși mirii

Isaia dănțuiește în hora și se înaltă

Un vultur duce visul lăsat discret pe clanță…



Între coperți de suflet sunt dorurile toate,

Pădurile și fragii încă mai sunt păstrate

La țărm de nemurire curge atât de lin,

O mare de iubire și țelul cel sublim.



Acolo e Copoul și teii toți în floare

Poetul este veșnic, nicicând el nu mai moare

La masă cu toți sfinții se scrie-n calendar,

În versul lui de suflet a picurat mult har.



Această lumânare arde în chip firesc

Nu este ea din lume, nu este pamântesc,

E flacăra divină trimisă-n dar de îngeri

Să avem mereu curaj, prin valea cea de plângeri!



În zori se bate toaca în ritm de poezie,

Poetul nepereche în ceruri astăzi scrie

Osana, Slavă Celui care i-a dat mult har

Împarte chiar și astăzi din marele lui dar!



15.01.2021

foto sursa internet



Camelia Cristea





miercuri, 6 ianuarie 2021

Ioan e viu

 


Ioan e viu îl văd tot în pustiu…

Cum duce apa sfântă în izvoare

Să spele zilele trecute pe picioare,

Ca zorii clipei s-aducă alinare!


Vorbe de duh grăiește neâncetat,

Norodul azi să fie vindecat

În suflet orb o sfântă dimineață,

Să prețuim această scurtă viață!


Deschide calea Fiului Ceresc,

Din taina asta, nimic nu-i pământesc

Să înțeleg? O Doamne cât aș vrea

Păcatul să mi-l ștergi, din mare mila Ta!


Țărână sunt și lacrimă sărată,

Dar vreau să trec prin lume împăcată

Iordanul vindecării să mă spele,

De clipele rănite și mai grele!


Ioan e viu îl văd tot în pustiu…

Cum duce apa sfântă în izvoare

Să dea norodului o blândă alinare

Când timpul orb aleargă la întâmplare…


Ioan e viu!


foto sursa internet


Camelia Cristea


duminică, 3 ianuarie 2021

Zăpezile trecute






Zăpezile trecute mi-au scris cu bucurii

La sănii trăgea timpul și zarva de copii,

Era firesc să ningă, cât casa uneori,

Nu mai vedeam poteca ascunsă printre nori.


Această bucurie creștea cât neau toată

Iar ziua se scria senină și curată,

Cu toții eram simpli și ne purtam firesc

Ce vremuri, ce lumină... aș vrea să le trăiesc!


Mama făcea plăcinte cu nuci și scorțișoară,

Iar viața ne părea că e așa ușoară...

Bunicii mei citeau povești cu înțelepciune

Să ne purtăm frumos când vom ieși în lume!


Zăpezile trecute mi-au scris cu bucurii,

La sănii trăgea timpul și zarva de copii,

Acum, doar amintirea stă prinsă într-o ramă

Un suflet de copil o ia discret în seamă!


 https://confluente.org/camelia_cristea_1609681481.html


foto sursa internet

Camelia Cristea