sâmbătă, 27 mai 2017

Dorul...


Am pus dorul iar pe drum,
Că de-o vreme e nebun...
I-am dat aripi noi să zboare
Când speranța e în floare…

Timpul s-a grăbit să ducă
Ceasul, ca pe o nălucă
S-a proptit în drum să stea
Să anunțe vreme rea…

Am luptat cu mine iar,
Clipele-au trecut prin jar
Și am dat cu pietre-n ceas
Să aud și al tău glas...

Norii toți s-au depărtat
Când prin mine te-ai uitat
Cerul s-a oprit îl loc
Și a nins cu busuioc…

În obraji bujori în floare
Au vestit că-i sărbătoare,
Iar sudoarea de pe frunte
A mișcat ușor, un munte…

De pe drum copaci gătiți
S-au grăbit să ducă vestea
Că se scrie iar povestea,
Primăverii ce-a venit…
---------------------------------
Toamna m-a-ncăput de mult,
Dar de ea nu mai ascult...
Vântul când mai bate-n mine..
Îi spun doar: “nu se cuvine”…

Dorul meu e tot pe drum,
De o vreme-i cam nebun
N-are liniște, nici ceas
Dar speranța i-a ramas…

foto sursa internet



20.05.2017

Camelia Cristea


sâmbătă, 20 mai 2017

Povestea,

Nu s-a terminat povestea
Chiar de-i ninsă așteptarea,
Peste drumul plin de sare
Crezi că poate fi uitarea?

Mâinile încă așteaptă
Să mai fie sărutate,
Nodurile, ce-au fost puse
Se vor toate dezlegate...

Pașii caută poteca,
Primăverilor din noi
De-aș putea întorce ceasul
S-aduc timpul înapoi!

Sufletul mai are muguri,
De lumină și speranță
Chiar de-atârnă peste umeri,
Ruginiul ca o zdreanță…

Crezi că poate fi uitare,
Când mai este jar în noi?
Și când totul se împarte
Negreșit, doară la doi?

Crezi că poate fi tăcere,
Când o coardă încă plânge
Și apusul chiar de vine
E îmbrăcat mereu în sânge?

Crezi că vorbele nespuse
Au murit subit în mine,
Și doar visul sau speranța,
De un fir ușor mă ține?

Nu s-a terminat povestea,
Cartea încă se mai scrie…
Mă aprind ades prin rînduri
Și mă ard în poezie...

20.05.2017
foto susa internet

Camelia Cristea







sâmbătă, 6 mai 2017

Mulţumesc

Pune mâna Ta pe frunte
Şi alungă-mi supărarea,
Riduri, valuri de întristare
Îmi tot tulbură cărarea…

Rugăciunea-mi întăreşte
Şi dă-i aripi că să zboare
Către Cerul de lumină
Unde raiul e în floare!

Nădejdii ce-i în risipă
Dă-i curaj să toarcă iar,
Fire de credinţă, pace,
Că nimic nu e-n zadar.

Inima-n genunchi se roagă
Nopţile în privegheri,
Cât de harnică furnică
A rămas pierdută-n ieri…

Clopotul tăcerii sfinte
Mai răsună azi în strană,
Îngeri, Sfinţi, plini de lumină
Îmi mai oblojesc o rană.


Pune mâna Ta pe frunte
Şi alungă tot ce-i trist,
Uneori mă pierd cu firea...
Mulţumesc, deci mai exist!


http://confluente.ro/camelia_cristea_1494091669.html


24.01.2017

foto sursa internet

Camelia Cristea