marți, 18 decembrie 2018

Vremuri...



De atâta zarvă, am rămas chiar mută,
Lumea e-n derivă și parcă mai slută,
Mulți români de-ai mei bat la alte porți
Te rog Sfânt Părinte, ai grijă de toți!

Frați-s dezbinați și plecați prin lume,
Fă-i să împlinească doar cele bune
Steagul de credință să le fie scut
Să nu rătăcească prin necunoscut.

Pe cerul credinței se adună nori
Dau cu pietre-n ea, cei ce-s trecători,
Cei destoinici urcă, treaptă, după treaptă,
Fă să vadă Tată, calea care-i dreaptă.

Păstori înțelepți fă să ducă turma,
Pe stindarde înalte să își lase urma
Cerul din cuvinte fă să fie viu,
Cei mai înțelepți, de el sigur știu!

Mâinile curate încă mai trudesc
Pământul acesta, sfânt ce-i românesc
Plugul trage brazda, dreaptă și adâncă
Credință ne fie sprijin că o stancă.

Brațe de voinici stau azi la hotar
Toate cu folos, nimic în zadar,
Brazi crescuți pe creste și-mbrăcați în nea,
Sprijină speranța și în țara mea!

În colinde albe, glasuri de copii
Fă să aducă-n suflet numai bucurii,
Inima de piatră se transformă-n lacrimi
Doar prin mirul crucii ne ferim de patimi!

Zarva care strigă pe ulițe sure
Fă să nu încape în noi și să fure
Clipele frumoase, ce-au zidit altare,
Tot ce-i sfânt și trainic în noi nu mai moare!

foto sursa intenet

Camelia Cristea





sâmbătă, 1 decembrie 2018

Dragi români,


Dragi români plecați prin lume
Vă trimit doar gânduri bune,
Nu uitați, aici e-acasă!
Viață-i grea, dar și frumoasă.
-------------------------------
Munții falnici urcă-n cer
Să dezlege a lui mister,
Apele învolburate,
Spală lumea de păcate!

Dunărea își poartă dorul,
Pescărușii înaltă zborul,
Mâini trudite dospec pâine
Să mai credem și în mâine!

Focu-n vatră este viu
Știu că nu este târziu
Să urcăm pe drum de piatră,
Pe o cale ce e dreaptă!

Mamele mai ard prin case
Sunt smerite și frumoase,
Poartă -n inimi doruri grele...
Se frâng nopțile prin ele.

Spicele de grâu în soare
Nu au parcă asemănare,
Câmpuri îmbrăcate-n maci
Spun că suntem noi săraci?

Marea Neagră e albastră
Doar aici, în țara noastră,
În Bucegi se înalt-o cruce
Cel pierdut, pe aici să- apuce!

Clopotele-n Litughie,
Trezesc Sfânta Românie,
Iar genunchii cei plecați
Poartă ruga către frați!

În biserici arde ruga,
Cel smerit e totuși sluga
Din icoane curge mir
Se înaltă cel umil.
---------------------------
Dragi români plecați prin lume
Va trimit doar gânduri bune,
Azi la ceas aniversar,
Pentru noi, nu e hotar!


http://confluente.org/camelia_cristea_1543657854.html


foto sursa internet

01.12.2018

Camelia Cristea




marți, 16 octombrie 2018

Toamna





Când Toamna își scutură al ei patrafir,
Castana și frunza se scaldă în rouă
Pe creaste de munte mă înalt și mă mir
Că viață-i frumoasă și parcă mai nouă…

Un pictor șăgalnic amestecă iar
Culori efemere, decorul să-l facă
O floare de colț pe stâncă să-i stea
Imaginea asta nu-i este săracă….

Și pacea coboară pe trepte de dor
Îmbracă albustrul iubirii eterne,
Gutuia se - aprinde în sufletul meu
Lumina să-i dea și clipei mai terne…

Se scutură frunza, rugină-n pământ
Un alt anotimp zidește altare
Cu darul acesta de floare și cânt,
Toamnele trec și parcă mă doare….

foto sursa internet

13.10.2018

Camelia Cristea




RUGĂ

Dă-mi putere Doamne să duc jugul meu  
Să plâng doar în mine când îmi este greu,  
Dreapta să îmi poarte faptele ce-s bune,  
Să duc simplitatea și frumosu-n lume!  
 
Ochii mei să vadă ceru ce-i deschis  
Să înfăptuiesc tot ce am promis  
Muntele de sare să îl trec cu pasul,  
Ruga să-mi cunoască inima și glasul!  
 
Dâ-mi putere Doamne să trec peste mine  
Să -Ți slujesc în toate, doar cum se cuvine,  
În genunchiul rugii să mă plec mereu  
Scapă-mă de rele Sfinte Dumnezeu!  
 
Sufletul smerit, haină albă poartă  
Neputința mea uneori mă ceartă,  
Într-un pumn de lacrimi cad și mă ridic,  
Dar va spun deschis, nu vreau să abdic.  
 
Am nădejde totuși că mă vei primi  
Când sorocul vieții se va împlini,  
Cârja neputinței vreau să o reneg  
Și de rele patimi eu să mă dezleg.  
 
Pentru tot ce-n dar mi-ai dat cu folos  
Vreau să fiu puternic și bun credincios  
Să ridic sărmanul ce-i căzut în stradă  
Iar după furtuni să rămân întreagă!  
 
foto sursa internet  
 
Camelia Cristea  

vineri, 31 august 2018

De dor…



 Pe o lespede de piatră,

Lacrimi curg și sunt de dor
Mamă spune să nu doară
Tot ce-n lume-i trecător.

Spune-i cerului să spele,
Lumea de păcate grele
În hățișul strâmt al vieții,
Ne înpotmolim de ele.

Spun-i gândului să ducă
Rugăciunea pan’ la cer
Într-o lume fără noimă...
La Tine Măicuță sper.

Nodul astă ce ne strânge
Cu puterea Ta să-l tai,
Și un colț din raiul sfânt
Maică bună să ne dai.

Roua sfântă a dimineții
Să ne spele de ce-i rău,
Vreau în zbuciumul acesta
Să mai stau la pieptul tău.

Mâna ce-a trudit atâta,
S-o sărut odată aș vrea
Știu că e cu neputință
Dar este dorința mea…

Ochii tăi senini că cerul
Să-i privesc în zori aș vrea,
Mamă spune că -ntr-o zi
Iarăși ne vom revedea!

Spune -i liniștii să intre
Chiar acum în casa mea
Mă strivește despărțirea
Și o simt atât de grea…

Pe o lespede de piatră
Lacrimi curg și sunt de dor
Mamă spune să nu doară

 Tot ce-n lume-i trecător!


31.08.2018

Camelia Cristea


joi, 5 iulie 2018


Vindecare…

Harul Tău să curgă Doamne
Peste crucile de lemn
Să se scurgă în țărână
Chiar și ultimul blestem. 

Mână Ta izbăvitoare
Să ne sprijine mereu
Când povară-i uneltirea
Și ne este Doamne greu.

Pasul Tău să ducă calea
Când prin noi ne rătăcim
Într-o sfântă rugăciune,
Doamne fă să ne-ntâlnim.

Împăcarea să ajungă
Chiar și-n inimă de piatră,
Cu o daltă de iubire
Cea mai tare tot se crapă!

Pacea Ta izbăvitoare
Să ne -nvăluie mereu,
Când vrășmașul ține calea
Și ne este tare greu!

Rugăciunea să alunge,
Lacrima căzută-n suflet
Să nu aibă în veci parte
De al răutății umblet.

Jerta Sfântă de pe cruce
Să ne facă să vedem
Că suntem cu toți țărână
Și de Tine tot nedemni.

Liturghia Taina Sfântă
Să ne-adune-n casa Ta
Pacea, mila și iertarea
Tot în suflet să ne stea!

foto sursa internet

Camelia Cristea




duminică, 27 mai 2018

Clipele

Telefonul sună Mamă  
Și anunță despărțirea,  
Firul vieții se deșiră  
Așa cum îi e menirea.  
 
Clipa curge răvăsită  
Într-o lacrimă-sărată,  
Eu te strig din suflet -MAMĂ!  
Tu în ceruri ești plecată!  
 
Rugăciunea umple golul  
Ce-a rămas în casa ta,  
Despărțirea mă strivește  
Clipa este tot mai grea!  
 
-----------------------------  
 
Te privesc și văd lumina  
Ce-o doreai atât de mult  
Într-un colț de suflet Mamă,  
Glasul tău îl mai ascult…  
 
Cerul și- a deschis ferestra  
Și-a venit să mi te ia  
Mamă s-a sfârșit durerea,  
Veșnicia este- a ta!  
 
Curg prin mine clipe fade,  
Întrebări fără răspuns,  
Cât aș spune că mă doare  
Tot ar fi indeajuns…  
 
Firul vieții se deșiră  
Cum e cursul cel firesc,  
Cerul cel spuzit de stele  
Încerc iarăși să-l privesc.  
 
Mă gândesc că veșnicia  
Te-a primit cum îți doreai  
Și un Înger bun Măicuță  
Te-a dus sus, la Domnu-n rai!  
 
Odihnește Doamne în pace, sufletul Mamei mele!  
 
foto sursa internet  
 
Camelia Cristea  

duminică, 13 mai 2018

Mână Ta




Pune mână Ta peste rana lumii
Au ieșit la rampă până și nebunii...
Lupi flămânzi atacă turmele de oi,
Mai trimite îngeri astăzi printre noi!

Alină durerea celor ce te cheamă,
Strigătul tăcerii să îl ei în seamă
Rana oblojește bietului sărman
Zilele sărace se tot scurg în van…

În tunuri de fildeș se rotesc iluzii,
Cei neputincioși își doresc pefuzii
Și o mână -ntinsă când le este greu
Singura nădejde, Bunul Dumnezeu!

Anii adunați, zilele de ceară,

Muguri de lumină să nu-i lași să piară
Primăvara asta să fie solie
Să trimită simplu câte-o bucurie…
Pune mâna Ta peste rana lumii!



foto sursa internet

Camelia Cristea




luni, 7 mai 2018

Mamă


De-aș putea în brațe Mamă 
Te-aș purta până la cer, 
Vindecare și lumină... 
Să primești, încă mai sper.
Aș trece cu tine marea... 
Suferinței de se poate 
Și-n năvod aș prinde boala 
De om să nu aibă parte!
Munții i-aș căra în spate 
Să treci pasul spre lumină 
Și -n urcușul prin durere 
Primenită, fără vină …
Toți vulcanii ce-au erupt 
Peste trupul tău de humă, 
Ia-și pune pe fugă Mamă 
Să nu credeți că e glumă...
În deșertul unei zilei 
Apă vie eu ți-aș da 
Să îți ostoiască setea 
Și boala de s-ar putea… 
--------------------------------- 
Dar mă-ntorc acum în mine 
Și mă ard în neputință, 
Prin genunchiul sfânt al rugii 
Cer un pas spre biruință...
Și mă rog că floarea asta 
Ce-a nins albul peste noi 
S-o purtăm în suflet pură 
Pân la vremea de apoi.
De-aș putea în brațe Mamă
Te-aș purta până la cer,
Aripi îngerești să-ți crescă
Am nădejde și mai sper!

foto sursa intent
Camelia Cistea

joi, 18 ianuarie 2018

Iarna..


Iarna și-a trimis alaiul
Îmbrăcat în strai de nea
Și-n steluțele înghețate
Ce la geamuri o să stea.

Peste munți a pus căciula,
Toarsă dintr-un fir de nea
Să nu tremure în noapte
Că se -anunță vreme rea...

A îmbrăcat apoi câmpia,
În veșmânt alb luminos
Grâului ce-o să încoletească
Să îi fie de folos.

Sub un clar de lună plină
A trecut și peste lac,
Tremuratul să-i oprească
Așa ...că l-a înghețat!

În brăduți a pus beteală
Albă și cu stele mii,
Bucuria să înflorească
Ca-n suflete de copii!

Țurțuri plânși ca de cristal
I-a prins strașnic chiar de case,
Serile când se strecoară
Să fie mai luminoase….

Vântului i-a spus să ducă
Vestea că se pregătește
Un decor în iarna asta
Ce-o să fie de poveste…

foto sursa interent

Camelia Cristea