vineri, 26 iunie 2020

Tânguire...




Plânge Dunărea bătrână,
Prutul trece învolburat,
De atâta nepăsare
Apele s-au supărat.

Cad șuvoaie peste miriști,
Se prăvale tot în cale
Într-o clipă de furie,
Timpul se îmbracă-n jale.

Două brațe de copaci
Se tot roagă cu durere
Codrule, ce te jelești,
Unde este a putere?

Unde-s frunzele albastre,
Îmbracate-n cer senin
Pasărea de dor răpusă,
Pe cărare totuși vin…

Foșensc gânduri-amintiri
Și pădurea cea furată,
Verdele răpus de ei…
Spun că așa a fost odată!

Lacrima durerii tale
Este lacrima de neam,
Au ciuntit și rădăcina
Codrule și al tău ram!

Firul apei cristaline
Și-a pierdut cursul firesc,
De atâta învolburare
Râuri multe clocotesc.

Pune mâna Ta Părinte
Și oprește nepăsarea,
Cu iubirea nesfârșită
Fă să plece supărarea.

Ne redă iarăși pădurea,
Foșnetul, răcoarea ei,
În lumină o îmbracă
Și-o ferește de atei (mișei)!


foto sursă internet


27.06.2020
Camelia Cristea

















duminică, 7 iunie 2020

Duh sfânt





Să se pogoare duhul de ziua Cinzecimii,
Iar limbile de foc să ardă tot ce-i rău
O lume în derivă să Îți audă glasul,
Și-n căutarea vremii să afle drumul Tău!

Să se pogoare duhul peste întreg pământul,
Și liniștea dintâi să prindă iar contur
Biserica din suflet să-și pună noi vitralii,
Prin care să văd cerul și Omul cel mai bun.

Să se pogoare duhul în chip de porumbel
Peste cei care-n lume îl caută pe El,
Iar rănile din suflet, să fie vindecate
Durerile trecute, pe rând, toate uitate!

Să se poagoare duhul pe ape învolburate,
Furtunile din noi să fie alungate
Tăcerile să urce în rugă către cer,
De ziua cinzecimii, dezleagă din mister.

Să se pogoare duhul peste copii noștrii,
Curați la chip și suflet să îi păstrezi mereu
Pe aripi de nădejde să îi ridici din lume,
Când toate-s în derivă și-urcușul pare greu!

Să se pogoare duhul de ziua Cinzecimii
Iar limbile de foc, se înalță pe pământ
În liniștea uitării să înflorescă crinii,
Ca omul să păstreze tot ce e bun și sfânt!

07.06.2020

foto sursa internet
Camelia Cristea









Se întorc Moșii...


An de an, se întorc iar Moșii,
Plini de pace și lumină,
Au scăpat în ceruri astăzi
De păcate și de vină.
În flori albe de cireși
Și-n colaci crescuți pe cruce,
Veșnicia-și pune semn
Și-înspre sori, ușor se duce,
Clopotul crapă tăcerea
Dimineților de vară
Rugăciunea prinde aripi,
Sufletul urcă pe scară.
Pe altarul verii noastre,
Cad metanii în utrenii,
Florile-și aduc prinosul
Și se-aprind lângă icoane.
Pomenirea peste veacuri
An de an, se întorc iar Moșii,
Mulți, se leapădă de dânșii
Când în zori cântă cocoșii.
Veșnicia-n bob de grâu
O colivă umple coșul,
Prea grăbit timpul hai-hui...
A plecat smerit iar Moșul!
Cad cireșele înroșite,
Peste clipa așteptării
Aleluia iar se cânta
Părinții nu-i dăm uitării!
Peste fumul din cațuie,
Amintiri plutesc cu dor
Cei plecați în veșnicie
Nu se uită prea ușor.
Veșnica lor pomenire
Lacrima cade-n altar,
Peste lumea nevăzută
Îngerii picură har...
06.06.2020
foto sursa internet
Camelia Cristea
Mihaela Corina, Raza de Soare şi alţi 59
7 comentarii
12 distribuiri
Îmi place

luni, 1 iunie 2020

Un dor de Copil...




M-apucă de mine, un dor mai nebun,
Când larma din lume se frânge-n cuțite,
Mi-e dor de acasă, de Copilul fragil,
Și toate acestea vin pe sărite…

Mi-e dor de caisul, atât de bogat
Și fructul amintirii, mai scrie o poveste
Copilul acesta se bucură iar,
Și vreau să va dau și vouă de veste!

E soare în suflet, e soare aici,
Iar Mama aduce un coș de cireșe...
Firele astea le țes tot cu dor,
Și lacrima scrie cuvinte alese!

Mingea alergă asfaltul încins,
Rotunde amintiri încă tresaltă
Șuieră trenul, și-n gară mereu
Apare un soare și-o altă haltă!

Un curcubeau, trasează speranțe,
Pe cerul cu ploi după furtuni,
Mă rog Îngerului să- aducă noi șanse,
Și-n lume Oameni, frumoși și mai buni!

Copilul aleargă prin verdele crud
Și ceru-l atinge cu inima pură,
Câmpuri de maci îl așteaptă în zori
Când vise albastre se țin strâns de mână!

https://confluente.org/camelia_cristea_1590998835.html
01.06.2020

foto sursa internet
Camelia Cristea