vineri, 31 iulie 2015

Rug de stele


Când pe fruntea nopții se pogoară stele
Fur vreo câteva și mă aprind în ele,
Timpul stă în loc nu-l mai cară ceasul,
Liniștea mă umple și o trec cu pasul...

Pot atinge luna cu bagheta minții,
Uneori privesc cum se-arată sfinții
Pe altar de flori pun un rug de stele,
Să te aprinzi de vrei, chiar și tu în ele.

Trec prin constelații și vibrez intens,
Mă ciupesc o clipă, oare eu visez?
Vine Carul Mare să-mi arate cerul,
Poate-n noaptea asta să dezleg misterul.

Pacea umple golul ce mă priponea
De o buturugă, lângă vremea rea
Am scăpat de toate...și de-al meu deșert
Ard intens în stele și învăț să iert!


28 iulie 2015

foto sursa internet



Camelia Cristea

marți, 28 iulie 2015

Pod

Între timp și spațiu am făcut un nod,
Sfoara o întind parcă ar fi un pod,
Lumile-și dau mâna cred că s-au văzut
Nu vorbim acum de necunoscut...


Trăirile toate au vibrații înalte,
Șeile pe cai s-au pornit să salte
Câmpul înflorit, parcă-i duminică
În acest decor eu sunt doar furnică.


Nu mai sunt nici ziduri, pietre de hotar
M-am pierdut cu firea, e un lucru rar
Inima doar cântă în acorduri calde,
Portativul ăsta pare că mă arde...


Cerul s-a îmbrăcat cu stele aprinse
Gândurile albe parcă ar fi ninse,
Prin seninul clipei mă despart de mine
Și zbor fără aripi, visul mă mai ține...




foto sursa internet


Camelia Cristea















luni, 27 iulie 2015

Vino Ploaie!



Picătura asta a umplut paharul,
Peste clipe seci se revarsă harul
Vara întețește parcă iarăși focul,
Ielelor le place să pornescă jocul.

Aburii fac scară până în văzduh
Vino Ploaie dragă, oare ești un duh?
Și ne spală ochii, inima de vrei,
Stropii să-i trimiți iute pe alei!

Vino ploaie-n hohot și ne răcorește,
Fierbe parcă zidul și în flăcări crește
Ard pe câmpuri roade și țăranii plâng
Ai rămas datoare să ne vii în crâng!

Vino pe-nserat, în păduri și parcuri,
Până și țărâna stă pe niște arcuri,
Frunza ofilită a visat fântâni,
Hai vino grabnic!...Cât ne mai amâni?

Ploaie de ași fi aș umple fântâna,
Pământului reavăn i-aș săruta mâna
În păduri de dor aș căra și apă,
Seceta acută lutul îl mai crapă!

Haide vino ploaie, că ne este sete,
Vara clocotește lângă un scaiete,
Grâul te tot strigă fără încetare...
Vino te rugăm plină de candoare!


27 iulie 2015

foto sursa internet

Camelia Cristea




Vara...

Verbe-am conjugat la prezentul simplu,
Vara ca o floare-mi este anotimpul
Mă surprind adesea prin imagini calde,
Chiar dacă-n fereastră, tăcerea mai arde.
. –-----------------------------------------------
Mâinile-mi sunt goale, furii mi-au luat tot,
Dar am o comoară, ce-n suflet o port
Perle, nestemate chiar și diamante,
Vise îndrăznețe, în mine-și fac halte.

 Am fântâni în preajmă, care nu mai seacă
Când setea mă cheamă îi dau strop de apă,
Pâinea rumenită o împart cu alții,
Chiar de-s la amiază mai caut talanții!

 Piatra de încercare o tot car în plasă,
Într-o zi se pare, c-ar putea să iasă
Sap în ea poteci și le trec cu pasul,
Uneori mă strigă ii aud și glasul...

 Verbe-am conjugat la prezentul simplu,
Caut cu ardoare... unde-i anotimpul?
Vara s-a proptit într-un câmp de maci,
Când apusul vine, liniște să faci...

http://confluente.ro/camelia_cristea_1437924212.html


11 iulie 2015

foto sursa internet
 Camelia Cristea


vineri, 24 iulie 2015

Muntele



Muntele se pleacă și vine la mine
Cu brazii aprinși într-un verde sfânt
Uite!... Bucuria s-a lipit de suflet
Și-o înalt pe steaguri prinse în Cuvânt!

Muntele acesta a surprins privirea
Când în falduri repezi raul și-l vărsa
Înțeleg se pare, asta-i e menirea
Să străbată lumea, frumosul să-l dea!

Florile de colt au crescut pe stâncă,
Liniștea se cerne peste norii suri,
Iarba-i tot mai verde și pe ii cusută
Ceru-n ochii tăi e plin de sclipiri...

Muntele acesta a venit la mine
Cu pădurea toată ce-o căra pe braț,
Scară și-a făcut tainic bucuria
Urc câte o treaptă din mine mă 'nalț.


20 iulie 2015

Camelia Cristea







miercuri, 22 iulie 2015

Clipele...


Clipele betege au fost iar pansate,
În mir și aloe tainic îmbrăcate,
Peste ele-un înger a turnat și apă
Chiar din coasta Ta să fiu împăcată...

Clipele sărace au primit Lumină,
Ochii cei legați au fost unși cu tină,
Orbul s-a proptit de-o rază de soare,
Mâna Ta cea sfântă îi dă vindecare!

Uneori în cârje aleargă frumosul,
Strigă-n gura mare parcă somnorosul,
Clipele-n risipă tăinuiesc dureri,
Tu dai vindecare și mă- ajuți să sper!

Clipe efemere îmi clădesc un soclu
Mă scutur de mine, eu cel mediocru
Și-Ți dau slavă Doamne prin Cuvânt și faptă
Te rog să-mi întinzi mâna Ta cea dreaptă!

Clipele bogate ți le-aduc în dar,
Am trecut de mult, de al meu hotar
Mă dezbrac de scoarțe, una câte una
Și vin către Tine să-Ți sărut și mâna!

În genunchiul rugii am să fac popas,
Sufletul smerit parcă a prins și glas
Scapă-mă de Mine și de tot ce-i rău
Pune strajă minții un înger de-al Tău!

Și alungă noaptea care mă tot strânge,
Ochiul fă-l să vadă inima cum plânge,
Odă bucurie vreau mereu să-Ți cânt,
Slavă pentru toate, jertfa din Cuvânt!

20 iulie 2015


foto sursa internet

Camelia Cristea



luni, 20 iulie 2015

Rugă pentru ploaie,



Într-un car de foc trece Sfânt' Ilie,
Bicele trosnesc norii priponiți,
Seceta flămândă a mușcat din vie
Lacătele strânse, par că ar fi plâns.

Mâinile unite iar în rugaciune
Cer cu umilință, lacrimă de ploaie,
Vara aburindă a topit asfaltul,
Frunza nădușită chinul și-l îndoaie!

Colbul răscolit tace și îndură
Roțile de foc lasă-n urmă zgură,
Tânguirea lumii a bătut un clopot,
Vino dragă Ploaie, sprintenă în ropot!

Sfinte te îndură de a nostră rugă,
Seceta nebună să o pui pe fugă,
Dracii să-i trosnești cu bice de foc,
Câmpul să-l îmbraci și cu busuioc!

20 iulie 2015


foto sursa internet

Camelia Cristea









joi, 16 iulie 2015

De veghe...



Vetrele sunt stinse și le plânge jalea,
Bătrâni ce sunt singuri calcă rar cărarea
Ne-au plecat Feciorii, casele-s pustii
Țipă așteptarea și în geam să știi!

Nu mai sunt soluții, vorbe ce se spun
Lacrimile plânse, unde să le pun?
Pietre ard în soare parcă-ar fi himere
Liniștea coboară doar cu a Ta vrere.

Colbu-i supărat n-are cin să-l scurme
Amintiri se-aștern peste a lui urme
Se mai scriu dureri, uneori pe ceas,
Ticăie algebric, asta i-a rămas...

În livadă vișini au crengi aplecate,
Mâinile bătrâne, rar sunt mângâiate
Graurii mănâncă fără pic de teamă,
Cei mai importanți nu îi iau în seamă.

În biserici albe sunt icoane vi,
Care țin Canonul și chiar Liturghii
De veghe în strană șade busuiocul
Să coboare Sfinții să trecem și hopul.

Ne-a rămas credința! N-aveți cum s-o luați!
Nu e de vânzare, nu impozitați!
Taxa pe metanii încă nu e pusă
Stă la râd se pare lângă o mănușă...
-----------------------------------------
Să va fie soare în al vostru gând,
Temele să faceți simplu: rând, cu rând,
Clopote să bată poate vă treziți
De voi și de visol să fim toți feriți!

foto sursa internet

Camelia Cristea

06 iulie 2015










duminică, 12 iulie 2015

Poem



Am primit poemul îmbrăcat în crini,
Versuri înflorite chiar în trandafiri,
Cerul alergând după o călimară
Să scrie cu pace clipa cea de ceară...

Verdele a crescut și la mine-n suflet
Uneori aud chiar al ierbii umblet,
Frunzele foșnind toate a tinerețe,
Eu cu resemnare le mai dau binețe...

Câmpul a cuprins și apusu-n poală
Spicele de grâu, vântul le răscoală
Strânge-n brațe cerul, cât de dor i-a fost
Sprinjin în nevoi chiar și adăpost...

Au venit și macii legănați de timp,
În poemul ăsta se vor anotimp,
Salcia pletoasă a fost alungată
Pe un mal de râu o văd aplecată...

Freamată tăcerea până la “refuz”
Îmi ciulesc urechea, pașii să-i aud
Curcubeu să-i pun din a nopții stemă,
Dacă vrea îi fac chiar o diademă...

Am primit poemul îmbrăcat în flori,
Versul s-a deschis în mii de culori
Printre rânduri simple au crescut lalele,
Chiar în zorii zile înfloresc cu ele...

10 iulie 2015


foto sursa internet

Camelia Cristea





















joi, 9 iulie 2015

Poemul iubirii



Scrie-mi un poem simplu de iubire,
Cu salcâmi în floare și fântâni de lemn,
Ciutura privirii să scape de sare,
Stelele aprinse în drum să-mi așterni!

Teii să-mi inunde inima de flori,
Roua să trezească zilele cernite,
Arșița tăcerii să treacă de nori,
Ploaia din priviri să nu ne irite...

Grijile mărunte să nu fure ceasul,
Polenul din ganduri să ne prindă glasul,
Să zidim vitralii din trăiri înalte,
Cămașa brodată cu bujori să salte!

Să nu dăm uitării spicul de frumos,
Când aprins în slove este glorios,
Să deschidem porți spre cerul cu soare
Clipei să îi punem strai de sărbătoare!



http://confluente.ro/camelia_cristea_1436458408.html


foto sursa internet

05 iulie 2015

Camelia Cristea




miercuri, 8 iulie 2015

Pe un deal



Pe un deal uitat de lume,
Unde iarba n-are nume,
Frunzele doinesc se pare
Când e liniştea mai tare...

Pietrele se scurg în soare,
Fără pas şi trecătoare...
Roagă cerul să le spele,
De arsurile din ele.

Poamele tânjesc întruna
Vor să le culeagă mâna,
Crengile stau aplecate
Se vor toate mângâiate...

Coasa veche şi bătrână
Stă proptită într-o rână,
Cu rugina se tot ceartă,
Uneori, pare c-o iartă...

Şi atuncea strigă fânul,
Cum striga Ion stăpânul...
Umbra serii se arată,
Dealul simplu îl îmbracă.

Duhul păcii face scară,
Peste toate se pogoară,
Stelele şi-aprind feştila
Le-a cuprins pe toate mila...



1 iulie 2015

foto sursa internet

Camelia Cristea





luni, 6 iulie 2015

Conjugări



Să conjugăm verbe la prezentul simplu,
Cu trăiri frumoase să ne umplem timpul
Scara bucuriei s-o trecem cu pasul,
Prin vorbe de duh să ne auzim glasul.

Trandafiri aprinşi să ţinem în palme
Când viforul vremii vrea să îi răstoarne
Iarba când e 'naltă să vadă şi coasa
Pita aburindă să îmbrace masa.

Scaieţi ciufuliţi şi fuduli de fel
Să-i punem la colţ, doar într-un rastel
Moţul să-i tăiem chiar unui trifoi
Când se răţoieşte încruntat la noi...

Să scriem cu raze de senin în suflet,
Răul să nu aibă niciun fel de umblet,
Cumpăna fântânii să apară-n zare,
Când deşertul strânge şi setea ne doare...


5 iulie 2015

foto sursa internet



Camelia Cristea




duminică, 5 iulie 2015

Timpul efemer


În prezența ta au roșit garoafe,
Timpul efemer s-a prins de un snop
Clipele rebele au pus de agape,
Mărăcini tufliți au albit pe loc...

Pietrele-au strivit toată așteptarea
Pașii rătăciți s-au oprit în drum,
Pânza de păianjen a furat uitarea
Mâini în căutare și-o dâră de fum...

Geamul s-a crăpat ușor în lumină,
Când visam albastru și ciopleam păreri
Am văzut Înaltul într-o zi senină,
Încă îl mai caut și acum prin Veri...

Strâng în brațe salbe de trăiri fumoase
Și mă-îmbăt cu vinul aducerii-aminte
Arborat pe frunte și cutat drapelul,
Mă îndeamnă doar să merg înainte...


2 iulie 2015

foto sursa internet

Camelia Cristea






vineri, 3 iulie 2015

Ia strămoșească


Am cusut pe ie macii toți în floare
Spicele de grâu scăldate în soare,
Hora bătrânească ce o știau moșii
Dimineața pură când cântau cocoșii!

Piscul unui munte albit de speranță,
Dorul ce așteaptă, o mână pe clanță,
Aripa de vultur și zboru' îndrăzneț,
Steagul arborat de un vis semeț!

Am cusut pe ie, zâmbet de copil,
Doina din străbuni ce încă o știu,
Un altar de brazi, cu vârful spre cer
Și un ceas de taină, când încă mai sper.

Lacrimi am cusut, când mi-a fost mai greu
Și-un pumn de țărână chiar din trupul meu,
Sângele vărsat de ai mei strămoși,
Anii tinereții calzi și luminoși!

Am cusut icoana Sfintelor Fecioare,
Când primeau Lumină parcă-n calendare,
Smirna parfumată din teii înfloriți
Mâinile trudite pentru cei munciți...

Sufletul și ruga în genunchiul minții
Cum ne-au învățat de mici și Părinții,
Talpa și opica, plină de sudoare,
Sora mea și Prutul ce încă mă doare!

Ia am s-o îmbrac ea îmi este portul,
Când îmi petrec Moșii am să cos și ortul,
Vămile să trecem înspre veșnicie
Cu făclii speranțe aprinse pe ie!




02 iulie 2015

foto sursa internet



Camelia Cristea





joi, 2 iulie 2015

Cu visele la drum...


Am pus un pod de gânduri, în golul dintre noi
Și am lăsat copacii să-și sprijine coroana,
Din frunza lor crescută mi-or da chiar un altoi
Să-mi vindece tăcerea, iar uneori și rana...

Cu sufletul în palme, desculță, fluierând
Am alergat devreme să mă întâlnesc cu Vara,
Nu mai simțeam durerea ce mi-o striga un cui
Și nici oftatul traiștii, când îmi căram povara!

Cu brațele de flori m-a prins ușor de umăr
Și a înflorit cămașa pe care o purtam,
De fapt cred că plecasem din mine...Uite scara!
Pe crengi de bucurie, cu patos mă urcam.

Aș fi rămas copac sau spic pe câmpul ei,
Cu razele în plete și nopțile pe umăr,
În stelele aprinse să pun mereu idei
Și-apoi cu stoicism să încep să le și număr...

Dar podul mi se surpă și ceasul dă alarma,
E Toamnă! Mă tezesc... și frunzele adun
Între coperți de suflet închid iarăși o rană
Și plec cu traista mea și visele la drum...


2 iulie 2015

foto sursa internet


Camelia Cristea