sâmbătă, 6 aprilie 2019

Îmi dai…


Îmi dai…

Din raiul Tău îmi dai câte un crâmpei,
Să trec cu sârg de muntele de sare
Când pasul doare la sfârșit de drum,
Tăcerii să-i fiu blândă alinare.

Cu mâna Ta, îmi întărești voința
Ce o pierdusem parcă pe cărare,
Și-n caruselul vieții, doar credința
M-a sprijinit prin aspra izolare.

Toiag îmi ești pe drumul încercării,
Când nopțile, prin mine rătăcesc,
O candelă aprind și mă căiesc,
Cât efemer, în drumul pământesc…

Prin ochii Tăi, văd lumea mai frumoasă,
Când iarnă poartă giulgiul sfânt de nea
Și-n primăvară, cât de glorioasă
Așterne flori și verde-n calea Ta.

Din raiul Tău îmi dai câte un crâmpei,
Să trec cu sârg de muntele de sare
Știu că în lume toate-și au un rost
Nimic nu e lăsat la întâmplare!


foto sursa internet

Camelia Cristea