sâmbătă, 26 martie 2016

Se zvonește


Ești Lumina ce-a rămas ascunsă,
În aceste vremuri de prohod,
Când și rădăcina se vrea smulsă
Iar iubirea dusă în exod...

Fără rațiune și împăcare
Seacă lutul tot de conținut
Plânge viața mugurii de floare,
Ce-n deșertul zilei s-au pierdut.

Pașii trec nesiguri peste poduri,
Cerul Vieții este tulburat
Și rămân pe drumuri multe noduri
Cu origini sigure-n păcat...

Ape tulburi și pescari de vieți,
În novod prind firele de ață
Ce-au trecut fugar din dimineți,
Într-un smog de nepătrunsă ceață...

Clopotele plâng mereu risipa,
Dar nu are cine să le-audă
Turma a rămas fără păstor,
Răsturnată pare acum și cârma...

Se rostesc Cuvinte fără sevă,
Dezgolite clar de conținut,
Zvonul strigă că Adam și-o Evă
Din celescu rai au și căzut...

foto sursa internet


26 martie 2016



Camelia Cristea

miercuri, 16 martie 2016

Trecători

Cu mine să -mpărți acestă tăcere
Și clipei plăpânde trimite-i putere,
O lăcrămioară din ochi eu ți-aș da
Să înflorească în inima ta!

În alb se îmbracă și bate din clopot
Trezită-i la viață de-al cerbilor ropot,
Chiar Primăvară aș vrea să îți fiu
Dar Iarna acesta plânge-n târziu...

Cu mine împarte poteca de dor
Știu că în viață-s doar trecător,
Ostatec în cerc aștept înflorirea,
Toate se-ntâmplă când le e menirea...

Pune-i nădejdii lumină în straie,
Perfide furtuni iar o îndoaie
Trimite-mi busola în rătăcire
Și pasul mai ferm spre împlinire...



foto sursa internet

Camelia Cristea



vineri, 11 martie 2016

Cânt...


Spun sincer nu am voce
Dar mi-am dorit să cânt
Să nu îmi crească umbra,
Degeaba pe pământ...

Mai cânt printre cuvinte
Și-n tril de ciocârlii
Când sufletul adună
În palme poezii...

Și cânt la Litughie
În șoaptă să nu doară...
Când inima-i zdrobită
Și umblă pe afară...

Vin îngerii să-mi dea
Un strop de apă vie
Și înfloresc salcâmii
În pietu-mi ca pe-o ie.

Mi-e doină uneori,
Când dorul mă apasă
El mi-a ascuns cărarea
Și s-a pitit în casă...

Mai cânt în toiul nopții,
Când din cauș de stea
Se-apleacă câte-un înger
Iubire să îmi dea...

E viața ca un cântec
Pe tonuri mai înalte,
Când bucuria-și face
Și-n noi atâtea halte...

Auzi?Vibrează struna
De dor și de frumos
Când cerul se pogoară
La omul cel de jos...


06. martie 2016

Camelia Cristea






joi, 10 martie 2016

Grădina...



Uneori am pasul strâmb
Și cam mult cred că mă plâng
Nu mi-s boii toți acasă,
Când durerea iar m-apasă.

M-am pierdut pe undeva,
Când căram povară mea
Și în cuiul neputinței
Am pus cheile voinței...

Sunt un boț mic de țărână,
Ce adesea se fărâmă...
Trec de cercul vicios
Caut doar ce-i de folos!

Mă proptesc de munți și văi,
Dar adesea apar călăi
Și strivesc cu vorba rea,
Sufletul din floarea mea!

Plâng atunci în pumn de milă
Și sunt mică și umilă,
Dar renasc din duh și apă,
Căci Iubirea iar mă scapă!

Mulți se miră că țin pasul
Și-mi aud ușor și glasul
Mă prind iarăși strâns de turmă,
Căci sunt oaia de pe urmă!

Sunt și fiul rătăcit
Ce s-a întors smerit, spășit,
Când flămânde zile sure
Au smuls holdele ce-s bune!

Vameș cred c-am fost o clipă
Și m-am scurs chiar în risipă,
Dar dau totul împătrit
Eu de toate m-am căit!

Fariseu am fost în vară,
Când plimbam smeul pe-afară,
Dar furtuni au dat în mine
Și mă port cum se cuvine...

Am cerșit la colț de stradă
Să fiu bună și întreagă,
Slovele să înflorească
În grădina sufletească!


foto sursa internet

Camelia Cristea






marți, 8 martie 2016

MAMĂ


Întâia oară Mamă eu am spus
Un înger luminos iubire-a dat de sus
La pieptul tău au înflorit livezi
Pe chipul de copil și astăzi le mai vezi...

Doar Mamă și pământul a stat o clipă-n loc,
În inimă-au crescut chiar flori de busuioc,
Izvoarele au curs din ochii tăi senini
Cu bucuria clipei și astăzi te închini.

O Mamă de-aș putea să-ți dau mai multe zile
Iar toate să îți fie frumoase și senine,
Tu ai crescut orfană și ai trudit din greu,
Dar lacrimă ți-o știe chiar Bunul Dumnezeu.

O Mamă brațul tău e- atâta de fragil
Mă simt neputincios și parcă mai umil
Ți-aș lua povară asta de aș putea de tot,
Iar zbuciumul durerii din tine să îl scot...

Tu ești izvorul milei și flacără aprinsă,
Chiar dacă cărăruia de ghiocei ți-e ninsă
Ții inima în palme să luăm din ea mereu,
Iubirea este semnul ce-l scriu în dreptul tău!

O Mamă de-aș putea să-ți dau zile senine
Și-un braț de lăcrămioare au fost plânse de tine
Să punem Primăvara în pragul casei noastre,
Iar clipele să fie ca-n cer toate albastre..



foto sursa internet

Camelia Cristea






sâmbătă, 5 martie 2016

Cântecul


Cântecul acesta mut
N-am să-l las nicicum risipă
El din mine mă ridică
Diminețile -l ascult...

Cântecul acesta lin
Îmi voiește în ureche
Chiar din inima pereche
Ce în taină o ascult...

Cântecul acesta trist
Îl adun din lăcrămioare,
Când pe căi de inserare
În ninsori trecute-au plâns...

Cântecul din ghiocei
Te îndeamnă să mai ei
Raze de senin în suflet,
Din a primăverii umblet.

Cântecul răsună iar
Nu e clipa în zadar,
Viorelele-ți țin pasul
Și prin ele-ți aud glasul.

Cântecul acesta nou
Se propagă prin ecou,
Iar zambilele mirate
Parcă-ar fi îmbujorate...

Cântecul încă răsună
Într-un ceas de noapte bună
Și îmbracă-n stele visul,
Cât de-aproape-i paradisul...


foto sursa internet

Camelia Cristea