vineri, 28 februarie 2020

Martie





















Februarie rupe o ultimă filă,
Iarna se simte stingheră, umilă,
Martie vine îmbrăcat în narcise,
Cu alaiul acesta de vise promise.

Corul de vrăbii sub streșini plouate,
Cântă de raze, călduțe, așteptate,
Iarba se înaltă în fire de dor,
Crengile leagănă timpul ușor…

Firul de roșu și alb împletit,
Scrie în Martie:- bine-ai venit!
Potcoave și inimi prinse în piept,
Cu bucurie le mai aștept!

Irișii, cântă viori în tăceri...
Iarna rămâne departe în ieri,
Freamătul acesta este viu
Cu bucurie, acuma îl scriu!

Martie bine-ai venit!

28.02.2020

foto sursa internet

Camelia Cristea


marți, 25 februarie 2020

Rugăciune





















Lumea este răvășită, umilită și-n derivă,
Nici măcar în acest ceas, nu te cheamă, nu te strigă!
Umbra fricii se întinde, ca o pâclă peste vremi,
Numai Tu cu mila-Ți sfântă la altare ne mai chemi.

Bate clopotu-n biserici, rătăcirea-i mult prea mare,
În acesta umbră a morții, Tu ne ești sfânta scăpare!
La pupitre se aclamă că suntem toți pregătiți,
Să dăm piept cu uraganul! Doamne, fă să fim feriți!

Tu pogoară-Ți mâna sfântă, pe beteaga neputință
Și în zarva unei zile, ne întărește în credință.
Pune liniștea de veghe, chiar la granițe de vrei
Și ne scapă de-astă boală și de neputința ei.

Pe copii îi luminează, drumul lor să fie lin
Cu smerenie profundă, către Tine mă înclin.
Picură din cerul sfânt, lacrima de împăcare
Și ne scapă de urgie și de-atâta nepăsare!

Pe genunchiul din metanii, pune harul Tău cel sfânt,
Vrajba să se scurgă toată, prăbușită în pământ.
Pune liniștea-n cuvinte, rugăciune în altare,
Pâinea vieții să ne fie, hrană sfântă și alinare.

Mulțumirea să coboare, ca ofrandă pe altar,
Toate clipele betege, le sfințește cu al Tău har!




25.02.2020
foto sursa internet


Camelia Cristea





luni, 24 februarie 2020

Dragobete










Dragobete iute foc, a prins cerul de mișloc
Și a nins cu albăstrele, peste vremurile grele...
Cu un bici de vânt nebun, el m-a întâmpinat pe drum,
N-are pic de remușcare, frigul lui și-acum mă doare.


Dragobete vine iute, fetele să le sărute
Cu un braț de ghiocei, umple crângul, tu să ei,
În ferestra dimineții, a brodat lumina vieții!


Dragobete din viori, cânta-n crânguri deseori,
Și în inima curată pentru tot ce-a fost odată.
Cu eșarfele de raze, face ziua iar emfaze,
Aducând mireasma verii să înflorescă iarăși merii…


Dragobete n-are stare și-n grădină iar apare,
În copaci înmugurește, iarba pe câmpii o crește,
Prin lalele îmbujorate strânge clipele uitate,
Și-n năframa unui dor prinde gândul călător…


Dragobete în car cu flori, ne vestește a sărbători
Și a zilele însorite, pleacă cele mai cernite…
Pasul trece-n primăvară și rămâne pe afară….
foto sursa internet
Camelia Cristea
24.02.2020




vineri, 21 februarie 2020

Dor...




Când mi-e dorul dor și mă întorc acasă
O văd pe Măicuța blandă și frumoasă,
Casa o primenește, face de mâncare
Și- candelă pună bulgăre de soare.

Mă cuprinde-n brațe și mă trec fiori
Când vi tu copilă, se ivesc și zori
Mâna ei trudită îmi dă iar putere,
Buna mea de pace să ai mereu vrere!

Nu mai contenește să mă tot privească
Cu iubirea-i sfântă să mă dojenească,
Ai crescut copilă și-ai uitat de mine
Dar mă rog la Domnul, să îți fie bine.

Mama lăcrimează când îi povestesc,
Cum prin valul vremii mai și izbutesc
Lacrima-i curată picură iubire,
Mă scutur de mine și îmi vin în fire!
----------------------------------------------
Mă cuprinde pacea și un dor nespus,
Blânda mea Măicuță e în ceruri sus
Ușa o deschid, dar nu mai apare...
Lacrima pitită mă strânge mai tare.

Tata șovăielnic îmi deschide ușa,
-Draga mea copilă a plecat mătușa.
Este gârbovit și de toți uitați
Într-o luna nouă, doi frați au plecat.

Pare liniștit și împăcat cu sine,
Nu mă tulbur tată, o să fie bine!
Tu să fi mai tare, să nu te clintesti
Și de noi copilă să te îngrijești…

foto sursa internet


Camelia Cristea

25.01.2020





duminică, 16 februarie 2020

Cântec de leagăn















Nani, nani, Puiul meu, te ferescă Dumnezeu
De ce-i rău în astă lume, să împlinești doar cele bune!
Nani, nani, Îngeraș, dragul mami copilași,
Viața să îți fie plină de frumos și de lumină!

Nani nani, stele mii să păzescă ai mei copii,
Prin hătiși de vremi în viață, le mai dau și acum povață...
Nani, nani, lună sfântă, îngerii în cer cuvântă,
Pe copii să-i lumineze și în somn să îi vegheze!

Nani, nani, flori de soc să aibă în viață noroc,
Trăinicia să zidescă, casa lor să înflorescă
Nani, nani grâu și pâine să mai creadă și în mâine,
Slavă să dea Celui care, le dă mereu alinare!

Nani, nani, plai cu dor și-au făcut și viața lor
Legăn brațele și-acum, rugăciunea când o spun
Vremea trece cum vrea ea, să o legăn de-aș putea
Să trimită bucurii pentru ai mei iubiți copii!

foto sursa intenet


Camelia Cristea


vineri, 14 februarie 2020

Iubesc
























Iubesc iubirea, zorii dimineții,
Cuvântul sfânt, se încli toți poeții...
Omul fumos și lacrima din pâine,
Treapta ce urcă, pașii către mâine.

Iubesc poemul luminat de soare
Și rouă ierbii, blândă alinare,
Freamătul viu al răului ce vrea
Să spele tot ce-I rău, și-apoi să stea…

Iubesc nespus și dorul ce zorește
Să treacă porțile care-l oprește,
Raza de soare, grâul încolțit,
Pământul sfânt pe care am pășit.

Iubesc iubirea, soarele -amiază,
Când macii toți pe câmpuri mai visează,
Vioara, coarda inimii ce vrea
Să cânte tot ce e frumos în ea!

Iubesc apusul liniștii de-acasă,
Și pâinea sfântă aburind pe masă,
Buchet de stele, înflorit pe cer,
O clipă pură, soclu efemer...

Iubesc tăcerea, nopților adânci
Când visele încolțesc ușor pe stânci
O aripă de înger, somnul lin,
Viața frumoasă, astăzi mă înlin…



14.02.2020
foto sursa internet

Camelia Cristea


joi, 13 februarie 2020

Iarna grăbită…



Iarna sfântă, iarnă dragă,
-De ce ești mereu pe grabă?
Torci din firele de nea,
Un veșmânt frumos să stea.

Dezlegi norii toți din hamuri,
Din copaci mai rupi și ramuri,
Sobele le pui pe jar,
-Tu de astea ai habar?

Sânii triste de așteptări
Le zorești pe lungi cărări,
Iar din neau ta pufoasă
Ai pus cușmele pe casă!

Munților, le-ai pus pe frunte
Pletele cele cărunte,
Iar în nopțile înghețate
Ai pus stele minunate.

Torci mereu din alb fuior
Fulgi de nea, fire de dor,
Legeni brazii maiestuoși
Să crească mari și frumoși.

Iarna sfântă, iarnă dragă
De ce ești mereu pe grabă?
Cu alaiul tău vestit,
În sfârșit ai și venit…

07.02.2020

foto sursa internet

Camelia Cristea

sâmbătă, 8 februarie 2020

Iarna de acasă









Mă întorc acasă, iarna din cuvinte,
Bucuria asta o mai țin minte
Sănii înhămate la speranțe noi
Timpul să-l mai dăm iarăși înapoi.

Prin nămeții iernii îmi mai fac cărare
Amintirea asta, aduce un soare
Tinerețea zburdă prin nămeții de dor
Toate-și aveau rostul și era ușor...

Neaua construia palate înalte,
Bucuria vie prin noi să mai salte
Alergam cât ziua, cer și-apoi pământ,
Credeam în frumos și în acest Cuvânt!

Omul de zăpadă era totuși viu
Îi mai văd privirea, blandă când va scriu
Nasul lui haios, roșu și înghețat
În copilărie cât m-a bucurat.

Hornul fumega, ușor în tăcere
Toate au fost ieri, nu simplă părere,
Într-o amintire am făcut popas
Prin cuvinte simple le-am dat iarăși glas…

Mă întorc acasă, iarna din cuvinte,
Bucuria asta o mai țin minte
Zarva e în toi, sania zorește
Un copil ștrengar iarăși mă trezește….

06.02.2020

foto sursa internet

Camelia Cristea



De vorba cu Tata









Peste vele ridicate și catargele de timp
Tata scrie-n iarna vieții, despre albul anotimp.
Amintirile înaltă un tezaur până sus
Unde cei de suflet grabnic au plecat pân la Isus.

Are vorba mai domoală și privirea tot senină
De cei nou și mai curat, mai întreabă și se miră!
Pașii grei își poartă straiul gârbovit în suferință
Nu se plânge, doar de rogâ să mai crescă în credință.

Doruri multe adunate îi țin zilele în strai,
Când se crapă dimineața, vin grăbite în alai.
Raza soarelui răsare în căsuța încă plină
De atâta așteptare, și ferestra e senină...

Clipa trece gârbovită în baston și-n amintiri,
Speră că într-o zi senină vor veni și ai lui copii
Să împartă bucuria, de a umple iarăși casa,
Mama grabnic ar veni să întindă mare, masa!


Povestește de vapoare și de cerul azuriu
Au fost și vor rămâne, marea lui iubire, știu!
Dunărea curge bătrână și cu visul lui odată
În vapoare de lumină stă și-acum îmbrăcată.

Îmi arată într-o ramă, tânăr chipeș și frumos
Ce purta pe brațe casa, puternic și drăgăstos.
Pe un umăr ducea cerul și pe altul al lui copii
Tinerețea prea grăbită și-a pus straiele în cui.

Îl întreb de suferință și de timpul dureros,
Îmi vorbește de credință și de domn Isus Cristos.
Am să plec și eu odată, mă așteaptă acolo sus
Mama, tata, frați, surori, drumu-I lung și greu de dus.

Peste vele ridicate și catargele de timp
Tata scrie-n iarna vieții, despre albul anotimp,
Curge Dunărea bătrână și vapoarele cu ea…
Amintirea se tot scrie, tineretea se mai vrea…
27.01.2020
foto sutsa internet

Camelia Cristea



sâmbătă, 1 februarie 2020

Unde e copilăria?















Mi-au furat copilăria, furii și în graba lor
Au plecat spre altă dată, unde timpu-i călător
Dau la schimb zile senine, om matur și înțelept,
Dar să furi copilăria, vi se pare că-i corect?

Unde-i leagănul din curte și păpușa bosumflată,
Bucle aurii în soare și fetița răsfățată?
Timpul îmbrăcât în roze și gutuia din fereastră
Mama, blandă și duioasă, toată bucuria noastră!

Mi-au furat cireșul copt și obrajii arși de soare,
Vântul blând, purtând un dor și povestea iar răsare…
Glasul Mamei fermecat și cișmeaua de la poartă,
Cât îmi e de setea Doamne, de tot ce a fost odată!

Unde-i mingea cât un soare ce sarea până la cer,
Într-o clipă fericita, văd atâta efemer.
Mi-au furat copilăria, furii și în graba lor,
Au lăsat doar amintirea și un timp purtat de dor!

19.01.2020


foto sursa internet

Camelia Cristea