vineri, 26 decembrie 2014

Crăciunul


Când se varsă înserarea
Din ulciorul cerului,
Peste noi pogoară pacea
Chiar din mână Mielului.


Din icoanele bătrâne
Se ivesc pe rând Părinții
Și cu rugile aprinse
Străjuiesc pe cerul minții.


Un copil îmi ține calea
Să mai cânte o colindă
Bucuria se aprinde
Că o rază în oglindă.


Iar din candela iubirii
Mirul picură pe răni,
Sufletul vede Crăciunul
Îmbrăcat în dalbe flori.


26-12-2014
foto internet


Camelia Cristea


miercuri, 24 decembrie 2014

Moșule de ești pe drum...

Moșule de ești pe drum
Am ceva să îți mai spun,
Fără patimă și ger
Eu nimica nu-ți mai cer...
Dar te rog când îți verși sacul
La sărmani să duci colacul
Celor mici multă răbdare,
Marilor și împăcare,
Bucurie-n chip de îngeri
Peste valea cea de plângeri.
Iar când o veni sorocul
Să ne vadă și norocul!
O colida creștinească
Chiar din ieslea împărătească.
Aur, smirnă și tămâie
Pentru Omul cel frumos
Ce îl poartă pe Hristos!
Din ninsorile de flori
Bucurii în sărbători
Și în raiul cel divin
Mulți ani Doamne să trăim!

foto internet



Sărbători binecuvântate!

Camelia Cristea

duminică, 14 decembrie 2014

Colind de dor



Copile drag al meu plecat în ţări de vise,
Azi dorul se aprinde, țin porțile deschise,
Am ochii umeziţi de ploile din toamnă,
Copacii desfrunziţi se apleacă ca să doarmă.


Prin viscole de gând mai spun o rugăciune
Toţi merii înfloriți aş vrea să se cunune,
Iar nuferii ce-au nins pe ciobul unui lac
Spre tine îi trimit, ştiu cât de mult îţi plac.


Colindele răsună din glasuri de copii,
Pridvoarele înfloresc cu vâsc şi poezii,
În traista bucuriei se aprind şi licurici
Departe, dar aproape, mereu tu eşti aici.


Mai dau bineţe stelei ce se aprinde-n brad
Dar lacrima tăcerii îmi mușcă din obraz,
Aprind şi lumânarea nădejdii de mai bine
Prin viscole şi ger să ajungă către tine.


Un dor purtat de mamă în inima fierbinte
Nu are greutate în lumea de cuvinte,
Dintr-o viola tistă, albita de ninsori,
Colinda mea răsună din zori, până în zori...


Colind dedicat copiilor mei Alexandru şi Florina

foto internet


Camelia Cristea



joi, 11 decembrie 2014

Veșnicia clipei



Pădurea-i albită de un crin în floare,
Jarul din poveste iarăși ia amploare,
Renii înhămați la sănii de dor
Aduc bucurii chiar din lumea lor.


Cerul potcovit cu norii de plumb
Umbrele își lasă pe satul din dâmb
Poalele câmpiei înflorind ninsori
Iarăși se-aranjează pentru sărbători.


Vetrele bătrâne întețesc iar focul,
Din icoane plânse crește busuiocul.
Lacrima-nghețată într-un vâsc sfios
Ne vestește Anul Nou și cu folos.


La căsuțe sure îngropate-n nori
Vin cu-alai de îngeri fete și feciori
Și cântă colinda din străbuni lăsată,
Veșnicia clipei bate iar în poartă!




11-12-2014

foto interet

Camelia Cristea


luni, 8 decembrie 2014

Îmbrățișări



File îgălbenite rup din calendar
Peste ger și iască picură amnar,
Troienite nopți intonând furtună
Fur o crizantemă pentru vreme bună.

Și aprind gutuia ca un lampadar
Fluturii odăii nici nu au habar,
Îți ascult colindul cu o floare dalbă
Înspre dimineață am s-o pun în salbă.

Mă prind de iluzii ca de un cârd de miei
Nu îmi lua nadejdea, dorul să mi-l ei,
Mă lovesc de piatră și încep să sânger
Plânge ochiul minții parcă-ar fi un înger.

Când un viscol mușcă rama de la geam
Întețesc și focul cu tot ce mai am.
Merele înroșite de lungi așteptări
Îmi rescriu povestea cu îmbrățișări.



07-12-2014

foto internet

Camelia Cristea









sâmbătă, 6 decembrie 2014

Elegie de iarnă



Se așterne neaua în poala unui câmp
Și liniștea coboară in fuioare.
În staul nici mioarele nu plâng
Când fânul li se pleacă la picioare.

Doar nori de plumb îmbracă zarea
Iar vetrele iși strâng în brațe focul,
Copii cu mere pârguite în obraji
Sfidează gerul și-ntețesc iar jocul.

Brazii albiți de fluturii ninsorii
Veghează somnul munților stâncoși,
Iar cerbii înhămați la sănii
Aduc din ceruri îngeri luminoși.

Într-un colind toți merii înfloresc
 Iarna își pune voalul de mireasă
Alaiul bucuriei e parcă mai firesc,
Când pași de dor te poartă către casă!


foto internet

Camelia Cristea



luni, 1 decembrie 2014

Zi de sărbătoare

Străbunii mei au pus hotar cu sânge
Și macii au înflorit în urma lor,
Chiar la Rovine o lacrimă mai plânge
Când Mircea stă în calea otomanilor.


La Putna, Stefan este înca viu
Și trage clopot, dupa clopot,
Române știi că totuși nu-i târziu
Să asculți al conștiinței ropot!


La Mărășești se aude încă tunul
Stăbunul nu te lasă să abdici,
Române falnic ești ca și gorunul
Și din cenușă arsă te ridici.


La Alba este zi de sărbătoare
Mihai Viteazul oștenii își adună,
Din corn răsună doina cea străbună
În hora sfântă-și dau mână cu mână!


Pe steagul tău e cerul mai senin
Și spicele de grâu rodesc în soare
Trezește-te române când încă nu-i târziu,
Și fă să fie-n țară zi de sărbătoare!


1 Decembrie 2014

foto internet

Camelia Cristea