Simt miros de pită, sunt din nouă Acasă!
Mama din fuior toarce în lumină,
Prispa cea înaltă pe un colț de cer
I-a primit pe cei ce n-au nicio vină!
Bunii mei bătrâni apar din icoană,
Chiar și busuiocul s-a pornit a plânge
Inima îmi bate într-un ritm alert,
Gândul revederii strașnic mă tot strânge.
Nucul aplecat străjuește poarta,
Umbra lui înalță încă amintiri,
Un copil aleargă în via ce -i coaptă
Umple un paner fără poticniri…
Sub gutui un scaun caută odihnă,
Ostenit de truda pusă la cules,
În butoi licoarea curge rubiniul
Să îl gust pios astăzi am ales.
Până și dovleacul perpelit pe spate
Caută să pară cât mai jovial
Știind că plăcinta, rumenă, gustoasă,
O să-i dea răsplată, toamna, la final…
Multe crizanteme, ciufulite toate
Dau bineței zilei și bunicii dragi
Stau pe rânduri dese, în culori multiple
Vor să ducă vestea, se cred niște magi…
Câtă bucurie mai încape oare
Într-o amintire plină de culori,
Gustul bun al pâinii, Mama cea duioasă,
Peste toate astea mă trec dulci fiori.
Sub icoana mare am pus un ștergar,
Lacrima tăcerii în el fie prinsă
Și mă rog în taină, pentru ei, cei dragi,
Bucuria asta să rămână sfântă!
foto sursa internet
Camelia Cristea
