joi, 18 ianuarie 2018

Iarna..


Iarna și-a trimis alaiul
Îmbrăcat în strai de nea
Și-n steluțele înghețate
Ce la geamuri o să stea.

Peste munți a pus căciula,
Toarsă dintr-un fir de nea
Să nu tremure în noapte
Că se -anunță vreme rea...

A îmbrăcat apoi câmpia,
În veșmânt alb luminos
Grâului ce-o să încoletească
Să îi fie de folos.

Sub un clar de lună plină
A trecut și peste lac,
Tremuratul să-i oprească
Așa ...că l-a înghețat!

În brăduți a pus beteală
Albă și cu stele mii,
Bucuria să înflorească
Ca-n suflete de copii!

Țurțuri plânși ca de cristal
I-a prins strașnic chiar de case,
Serile când se strecoară
Să fie mai luminoase….

Vântului i-a spus să ducă
Vestea că se pregătește
Un decor în iarna asta
Ce-o să fie de poveste…

foto sursa interent

Camelia Cristea


sâmbătă, 13 ianuarie 2018

Un dor...



Un singur dor poetul
A mai avut de spus...
La marginea pădurii,
Prin codrii și l-a dus.

La țărmul nesfârșirii...
Își odihnește pasul,
Prin corul sfânt de îngerii
Îi auzim chiar glasul.

Poetul nemuririi
A spus în versul sfânt,
Că-n ceruri are-o Mamă
Și una pe pământ!

În clipele de taină
Se tot ruga la ea
Să își reverse milă
Și peste țară sa.

Un singur dor poetul
A mai avut de dus,
La țărmul din cuvinte,
O ancoră a pus!...

Și a sperat ca lumea,
Din cercul cel mai strâmt
Să iasă în lumină,
Dar nu cu pasul frânt!

Poetul nemuririi,
Mai arde prin cuvinte
Chiar de-i plecat în ceruri
Acum la cele sfinte.

El dăinuie-n poemul
Lăsat ca testament,
Români să nu-l uităm
Acesta-i argument!


13.01.2018

Camelia Cristea















vineri, 5 ianuarie 2018

Ioan grăiește…



În pustiu Ioan grăiește
Omul tot se risipește…
Nu aude și nu vrea
Să schimbe în el ceva.
Construiește, dar nu are
Liniște și împăcare,
Firul îl desface-n zece
Inima e tot mai rece.
Strigă iar Ioan la noi
Să ne scape din nevoi,
Omu-i orb trece și face
Doar ce vrea și poate-i place…
În Iordan încă botează
Să ne țînă mintea trează,
Iar din candela aprinsă
Toți să luăm mereu credință!
Mir de împăcare pune
Peste rănile din lume
Ne aduce și alean
Când se scurge clipa-n van.
Prevestește c-o să vină
Cel scăldat tot în lumină
Păcatul să-l răstignească
Omul viu să mai trăiască!
Tot grăiește în deșert
Să iubesc curat, să iert,
Lepădarea să se facă
Când e inima curată!
În pustiu Ioan grăiește
Omul tot se risipește…
Se împiedică de scamă
Și face din asta -o drama.
---------------------------
Nu se clatină Ioan
Vine simplu an de an
Și botează cu iubire
Să ne mai venim în fire…
foto sursa internet