marți, 30 septembrie 2014

N-am să uit


N-am să uit mână ce mi-ai întins
Când căzută eram în țărână,
Nerostiri se rodeau dinandins,
Rămăsese din mine o fărâmă.

N-am să uit cum ai ferecat
Lacătul fricii în noaptea tăcerii,
Stropii de rouă m-au picurat
Risipind în neant povara durerii.

Un vulcan a erupt de atunci
Gândul - lavă încă mai arde,
Nu găsesc un cuvânt potrivit
Să mă scriu cu sânge și carne...

Cerul tău de lumină e plin
Eu mai sufăr de foame și sete...,
S-au cules trandafirii cu spini,
Zorii timpului să nu-i mai înțepe...

La porțile toamnei se scriu amintiri,
Rugina pășește grăbită pe frunze,
Tarziul aleargă cu vântul nebun
Și-n cerul lumină o lacrimă plânge.

foto internet

Camelia Cristea


joi, 25 septembrie 2014

M-aș scrie


M-aș scrie primăvară pe firul mic de iarbă
Și aș trasa cu cretă contur de ghiocei,
Când dorul depărtării se va porni să cearnă,
În fir de tuberoză mi-oi pune ochii mei.

M-aș scrie un copac în vara cea fierbinte,
La umbră mea să stai pe rânduri de cuvinte
Să îmi auzi cântarea de doină și de flaut,
Într-o pădure deasă eu încă te mai caut.

M-aș scrie arămiu pe frunzele de paltini,
Rugina să nu doară când pașii ai să-i treci
Firava mea făptură migrează acum în toamnă,
Prin țipăt de cocor îmi las fiorii reci.

M-aș scrie versul alb în iarna cea polară,
Să ningă poezie frenetic și suav
Iar fulgul de zăƒpadă săƒ-și punăƒ crinolină
Săƒ-mi mângâie angelic și ridul din obraz!

M-aș scrie veșnicie pe firele de lună,
Când doarme tot pământul în rugă să mă aprind
Cu un sobor de îngeri să mă țin strâns de mână
În marea de iubire și cerul să-l ating!





foto internet

Camelia Cristea

marți, 23 septembrie 2014

Depărtări


Atâtea depărtări stau astăzi între noi
Și ninge arămiul în frunza ofilită
În brațele pădurii te chem adeseori
Mă lepăd de dureri și vin încet spre ușă.

Mai potolesc și dorul, ce s-a pornit a plânge
Îi șterg cu mână caldă, o lacrimă de sânge
Târziul stă pitit într-un ungher de ceas,
Pe talpa unui gând doar țepii mi-au rămas.

Scrisoarea cea dintâi, o știu pe dinafară,
O aripă de înger și inima îmi zboară
În mugurii de brad se mai aud trei șoapte,
Printre cărări de vis am ațipit în noapte.

Mai cred că-n primăvară tu o să-mi fii copac
Și-n frunza ta cea verde poate și eu încap
Să picure cu mir din teiul înflorit
Și-atunci poate-am să uit de cât am pătimit!



foto internet


Camelia Cristea




sâmbătă, 20 septembrie 2014

De dor


Să-mi fii tu soare, eu poem,
Și să-mbrăcăm în floare câmpul
În scorbură de gând te chem
Prin crengi de brațe suflă vântul.

Să-mi fii tu liră, eu cuvânt,
Și să ne scriem printre rânduri
Cântări prin noapte mai ascult
Când dorm tăcerile în crânguri.

Să-mi fii tu ploaie, eu pământ,
De atâta vreme-mi este sete
Un bulgăre de sare sunt,
Tu un izvor cu apă rece.

Atât aș vrea doar să-mi mai fii
Fereastră mare în lumină
În iernile ce vor veni
Să am de dor inima plină!

foto internet

Camelia Cristea



marți, 16 septembrie 2014

Fire de dor


Se varsă ceru-n poala unui câmp,
Iar soarele în fire de mătase,
Fuioarele au tors grâu și porumb
Bogatul rod ne intră iar în case.

Podgoriile miros deja a must,
În teasc din struguri lacrimi împlinite
Din pântec de butoi mai sare-un cep,
Un pivnicer înnumară oi pe sărite.

Prin nori de fum, în grabă trec cocorii,
Veșmântul toamnei cu brumă e brodat,
Într-o broboadă-și strânge zilele cernite,
Pe firul ierbii cu pași grăbiți rugina a călcat.

Un lampagiu mai fură o gutuie
Să lumineze noaptea în iernile ce vin,
Plictisul să-l alunge din viscolul ce geme,
Savoare să îi dea și unei căni cu vin!

Poveștile se spun la gura sobei
Din jar se-aprind obrajii unui măr,
Eu tot mai cred în prinți și Cosânzene,
Și torc poem de suflet cu firele de dor.


http://confluente.ro/camelia_cristea_1410839353.html

14-09-2014

Camelia Cristea




duminică, 14 septembrie 2014

Crucea biruinței


La talpa crucii tale mi-am aplecat cuvântul
Și trupul meu de humă împovărat de vremi,
Pe fruntea mea căruntă, bătută azi de brumă,
Cu semnul biruinței Părinte să mă-nsemni!

Pe crucea răstignirii să moară tot păcatul,
Durerile din lume să se prefacă-n scrum,
Din noaptea de tăciune să se ivească zorii,
În clopotul învierii să ne trezim acum!

Cu semnul crucii Tale să biruim vrășmașul,
Toiagul rugăciunii ne-ndrumă pe poteci,
Pe altar de flori și lacrimi să ducem fapta bună,
Un semn frumos să punem pe scara către veci!

foto internet

Camelia Cristea

sâmbătă, 13 septembrie 2014

Prin Toamne trec


Am să dezleg misterul pe-nserat
Când piatra lunii sfărâmă abisul,
Pe o tipsie din argint curat
Să fie pus în lanțuri interzisul.

Părerile de rău nu mă încap
E vremea zborului prin emisfere,
Pădurile de brad foșnesc încă a noi
În primăvară frunza o să ne cheme!

În lan de gânduri, am tăinuit tăceri
Doar cerbii obosiți își pleacă fruntea
Și cât de tineri am fost totuși ieri,
Prin toamne trec, această e sentința!

foto internet

Camelia Cristea

miercuri, 10 septembrie 2014

Am să rămân


Am să rămân la poarta ta de veghe
Când se coboară liniştea-n fuioare,
Să torc duios din clipe efemere
Un fir de borangic pentru inele.

Cu ele ne-om lega de veşnicie
Fântâni secate, şi-or găsi izvorul,
Iar ciutele rănite prin poiene,
În iarba verde-şi vindece piciorul.

Nu va mai fi târziu, sau prea devreme,
Nici lacrimi încrustate în mărgele
Doar un arcuş şi-o inimă – vioară
Vibrând de parcă ar fi întâia oară!



foto internet

09-09-2014

Camelia Cristea








luni, 8 septembrie 2014

Bobocii


Se deschide poarta anului școlar
Toamna ne așterne un covor de frunze,
Zmeul tinereții zboară spre zenit
Și - are mulți boboci agățați de pânze.

În ghiozdan duc lumea de cuvânt și soare,
Prin nămeții lumii, am să-mi fac cărare,
Munți voi duce-n spate, crestele semețe,
Aripi o să-mi crească, vise îndrăznețe!

Și din cer lumină, cu un busuioc
Îngeri și arhangheli cu toți la un loc,
Picură aghiazmă și mirul sfințit:
Binecuvântare! Viață..., am venit!

Dedicată prietenului meu Andrei - boboc la seminarul teologic

foto Aurel Rapa

Camelia Cristea





duminică, 7 septembrie 2014

Scrisoare către Părinți


Sărut mână dragii mei Părinți
Scriu cu dorul depărtării grele,
Buruienile au prins rădăcini
Și încerc să mă desprind de ele!

Nu mai e valabil ce-mi spuneați cândva...,
Dacă ai carte, ai și parte”
Astăzi banul a căpătat puteri,
Cărțile sunt date la o parte.

În politică adesea iese fum
Unii știu să pună foc pe paie,
Liniște nu mai avem acum
Taxele și dările ne-ndoaie.

Plânge iarăși satul românesc,
Așteptarea stă mereu la ușă
Tinerii prin lume pribegesc,
Iar bătrânii singuri, încă-i mai jelesc.

Dă-ne Doamne vreme de îndreptare,
Aurul din grâu se face pâine...
Tot poporul nostru să-l hrănească
Mulți trăiesc cu greu de zi pe mâine.

Sărut mână dragii mei Părinți,
Trenul mă aduce iar acasă
Bucuria-n mine a încolțit...
Iarba de pe deal e mai frumoasă...!

foto internet


Camelia Cristea




sâmbătă, 6 septembrie 2014

La cules


Doar Toamna și via e coaptă...,
Iar rodul așteaptă panerul,
În teasc prin sită se scurge
Belșugul cu lacrimi de sânge!

Tu ține potirul aproape
Și bea doar un strop din licoare,
În cramă așteaptă să prindă
Aromă dospită-n păstrare.

Când Iarna colindul și-l cântă,
Hai toarnă-i un vin în pahare,
Dulceața din struguri să-i fie
În ceru-i de gheață alinare.

Toți brazii să-i știe povestea
Culeasă cu struguri din vie,
Acesta fecioară bogată
Împarte iar daruri o mie!




foto internet

06-09-2014

Camelia Cristea





miercuri, 3 septembrie 2014

Am să plec


Am să plec grăbit pe mare
Doar cu arca mea de gânduri
Şi-am să înot prin val de vise...,
Uneori şi printre rânduri.

Am să zbor nestingherit
Pe o aripă de flutur,
De angoase şi rutină
Vreau acuma să mă scutur.

Am să-ţi scriu cu firul ierbii
Verdele pădurii mele,
Şi-ntr-un colţ am să îngrop
Patimi si cuvinte grele.

Am să mut din loc şi munţii
Şi-n deşert voi duce apă,
Frunza verde se usucă,
Iar tăcerea rău ne seacă.
-------------------------------
Am să plec grăbit pe mare
Doar cu arca mea de gânduri
Sunt un bulgare de sare...
Tu priveşte-l printre rânduri.

03-08-2014
foto internet

Camelia Cristea





Iubește și Iartă!



Îmbracă-l pe astăzi în haină de flori
Și prinde-i și fluturi la subsiori,
Brodează-i la poale un zâmbet din soare
Cinstește-l ca ziua de sărbătoare.

Ieri e trecut și prinde-l în ramă
Cronos acasă copilul își cheamă.
Frunzele toate își țin legământul
În valsul lor sărută pământul.

Mâine pe luntre, purtat de un val,
Aduce și cerul și peștii la mal.
Pe vâsle de vise cuprinde și largul,
Pe steag de speranță să urce catargul...

În palme să prinzi cu drag răsăritul,
Prin macii aprinși coboară asfințitul
Salcii la mal își pleacă genunchii,
Prin gânduri de mare trec pescarușii.

Iubește-i și iartă-i... pe azi și pe mâine...,
Hrănește-i cu sânge, cu apă și pâine
Și zboară din tine atâta cât poți
Nu crede în zaruri și trasul la sorți...

foto internet

21-08-2014

Camelia Cristea





marți, 2 septembrie 2014

Regăsirea


Regăsirea Toamnei mele într-o lacrimă de floare...,
Uneori mă pierd prin mine..., uit că viața-i sărbătoare!
Și mă scutur cu putere..., urma pașilor de fum...
Urc sfios pe drum de piatră..., rădăcină să adun.

Bate vântul și desprinde frunzele dintr-un copac,
Le adun și făr de teamă, o coroană am să-ți fac.
Pe aleile din parcuri șoapta serii iar răzbate,
Trec cocorii prea grăbiți, tălpile îmi sunt departe...

Mă înalt prin rugăciune și un nod am să dezleg,
Văd minunile din lume și mai lesne înțeleg...
Sparg în două drob de sare și mi-l pun la cingătoare...
În grădina Toamnei mele...,soarele acum răsare!



02.09.2014
foto internet

Camelia Cristea