marți, 31 martie 2015

Ferestre deschise

Ferestre deschise

M-am regăsit în rugul de cuvinte,
În versul ce acum se scrie,
În rodul toamnelor bogate
Și în ciorchinul copt din vie.

Visez să zbor dincolo de mine
Să - alung tăcerile ce-au plâns
Făcând pârâuri mult prea repezi
În stânca nopților din munți.

Iar ochii sufletului or să vadă
Când se deschid ferestre-n zori
Să intre iar lumina nudă
Ca-n rai ninsorile de flori.

De nu-nțeleg cuvintele și lumea
Când unde reci revarsă un fior,
Pe înger o să-l chem în rugă
Să-mi dea surâs descătușat de nor.

Culorile le iau din curcubee,
Frânturi de nuanțe din eternitate
Le croșetez pe tivul vieții mele

Și-apoi în dar vi le trimit pe toate.

Camelia Cristea

duminică, 29 martie 2015

Aripi


Într-o candelă aprinsă
Văd un înger cu credință
Cum se roagă în văpaie,
Iadul cade și se-ndoaie.

Și striviți de mâna ploii
Sunt în lanțuri puși călăii
Osândiți la-ngropăciune,
Cu tot răul de prin lume.

Clipe seci și efemere
Vor să prindă iar putere,
Florile de mucegai
Cer parfum nou să le dai!

Tânguirea stă de pază
E orbită de o rază...,
Ceasul zilei numărat,
Nu e om fără păcat!

Dar cu flacăra credinței
Primim crucea biruinței,
Prin izvoarele de lacrimi
Ne spălam mereu de patimi.

Drumu-i greu și noduros,
Dar e cerul luminos,
Când treci valea cea de plângeri
Îți cresc aripi ca de îngeri... 



foto sursa internet

Camelia Cristea

miercuri, 25 martie 2015

Fir de păpădie


Aș trasa contur cu soare,
Peste gândul plin de sare
Și prin setea din deșert,
Eu ți-aș spune că te iert!

Lacrimei i-aș da pământ
Plămădit din flori și cânt
Să îl spele-n primăveri,
Când se leapădă dureri.

Sforilor, cu noduri multe
Le-aș da sfat să mă asculte,
Pietrelor ce mă lovesc
Că învăț să mă feresc...

Zgomotului să se plece,
Peste apa care-i rece
Să își vadă chip și vină...,
Primenit doar prin lumină!

Căutării i-aș da cheie,
Cu-n surâs cald de femeie
Să deschidă continente,
De trăiri ce-au fost absente...

Murgului ce mai nechează
Că-mi simt mintea încă trează,
Când un înger mă veghează
Și-n amurg suav pictează.

Dorul l-aș pune pe drum
Să se scuture de scrum,
Tânguirea să și-o lase
Chiar în pragul unei case...
---------------------------
Mă zidesc într-un cuvânt
Că sunt fir de păpădie,
Sub rafalele de vânt
Sunt atâta de plăpând...



tablou: Artush Voskanyan (Armenia)  


Camelia Cristea








marți, 24 martie 2015

Rămân


Eu rămân la țărm de vise
Și mă sprinjin de cuvinte,
Prin seninul din cerneluri
Las ferestrele deschise...

Caii zburdă liniștiți
Că e rost de primăvară,
Ghioceii cei smeriți
Sună clopotul de seară...

Zburdă-n parcuri veselia
Prin alaiul de copii,
În palate, bucuria
Te așteaptă să revii.

Lasă grijile mărunte
Și le vâră într-un sac,
Celor mici și puși pe sotii
Nu vreau să le fac pe plac.

Curcubeul după ploaie
Zămislit cu har de îngeri
Te ajută cu un scop...,
Prin dureri să nu mai sângeri...



16-03-2015



foto sursa internet

Camelia Cristea



joi, 19 martie 2015

Lie, lie, ciocârlie


Lie, lie, ciocârlie
Câtă viață-mi dai tu mie,
Când pe strune de viori
Îi înalți pe visători...

Lie, lie, ciocârlie
Torni fiori în păpădie...,
Într-o lacrimă de flaut,
Uneori cred că mă caut...

Lie, lie, ciocârlie
Simt emoția că-i vie,
Portativul tău stelar
Și prin note curge har!

Lie, lie, ciocârlie
Cânți în cor la Liturghie
Și dai slavă Celui care
Ți-a dat tril să ne-nfioare!

Lie, lie, ciocârlie
Ne îmbraci în bucurie,
Strop de har și armonie
Simt emoția că-i vie!

foto sursa intenet

Camelia Cristea

16-03-2015




luni, 16 martie 2015

Ai văzut?


Ai văzut fluturii albi
Ce aleargă fără șei?
Într-o zi, cu cer - smarald
Te așteaptă ca să-i iei...

Ai văzut în toama asta,
O furnică suspinând?
Își ducea cu greu povara
Într-o lacrimă arzând...

Ai văzut ferestra mea?
E crăpată în lumină,
Două gânduri stau pe ea
Și în rugă se închină.

Ai văzut în primăvară,
Mugurii cum cresc pe ram?
Viața cântă într-o vioară,
O speranță tot mai am...

Ai văzut cum focul sacru
Arde fără încetare?
Cu iubire nesfârșită...
Dă scântei la fiecare!

Ai văzut Izvorul viu
Care setea-ți potolește?
Când deșertul te tot strânge
Fără sfori și fără clește?

Ai văzut eternitatea,
Cum se sprijină de munți?
Poartă lauri de lumină,
În pecetea de pe frunți...

Ai văzut?


foto sursa internet

Camelia Cristea



vineri, 13 martie 2015

Eu rămân


Mă închid în poezie
Și-n grădinile cu flori,
Alinare-mi dă Cuvântul
Și îl caut de cu zori.

Presărat cu bucurie,
Ca-n alaiul îngeresc
Versul, pare că rescrie
Anii...,ce nu-i mai găsesc...

Din cerneala unui nor
Mai pictez cocori și aripi,
Prin cuvinte am să zbor
Dinspre un tărâm nostalgic...

Prin grădina de cireșe
Colorez obraji de miri,
Crinolina-i pe alese...,
Dintr-un snop de trandafiri.

Broderia de mătase
Și butonii pentru nași,
Fluturii trăirii noastre
Au văzut câțiva nuntași..

Din buchete de scaieți
Am primit și amăgiri...,
Dar acum, nu ne mai pasă!
Am scăpat de uneltiri...

Bucuria în scrisoare
Se sfădește uneori,
Și în plină așteptare
O mai trec și reci fiori...

Eu rămân în poezie,
Pân la vara viitoare
Și cu raze de speranțe
Vă primesc pe fiecare.




31 ianuarie 2015

foto sursa internet

Camelia Cristea


marți, 10 martie 2015

Cumpăna



Dupa zilele toride
și trecute prin desert
aș aduce-n brațe marea
și ți-aș spune că te-aștept.

Tălpilor le-aș da cărări
presărate cu sulfină,
gândului trecut prin vamă,
doar lumini și nici o vină.

Peste răni aș pune mir
dintr-o lacrimă de tei,
dimineața unei clipe
mult prea repede ne-o ei.

Iar fântânii ce-i secată
i-aș uda buza uscată,
cumpăna deasupra vremii
să nu scârțâie vreodată...!



foto sursa internet

Camelia Cristea



duminică, 8 martie 2015

Bucurie


Mă strânge-n brațe bucuria
când albul ghioceilor inundă
o clipă pură și plăpândă
de care-am fost mereu flămândă.

Mă leagă versul iar de frumusețe
cu zbor și vise îndrăznețe.
într-un buchet de vioarele
se îmbată simțurile mele.

Mă-nalță rugăciunea -n cer
când mirul izvorăște din icoane
pe scară pașii din canoane
și-n inimă alean izbăvitor.


Camelia Cristea





miercuri, 4 martie 2015

Mă iartă



Mă iartă de greșesc atunci când scriu,
nu vreau să vântur pleava în pustiu
suntem de ceară, firave lumânări
ne stingem uneori în căutări...

Mă iartă când grăiesc fără să spun,
aș vrea să fiu smerit și să fiu bun,
pe scară către Tine aș urca...
nu singur...mai aduc pe cineva!

Mă iartă că am haina peticită
și uneori o inimă îndoită,
Tu știi că firea noastră-i păcătoasă
când vremea-i rece și ploioasă...

Mă iartă de tot ce-aș fi putut să fiu,
de lacrima pe care iar o scriu
atât de fragedă-i făptura
pe drumul Tău s-o ducă umblatura...



foto internet

Camelia Cristea




luni, 2 martie 2015

Am spus


Am spus verdelui să crească
Pe câmpia mea de dor,
depărtarea asta slută
doar cu lacrimi o măsor...

Am spus mării să-mi asculte
valul ce se tânguie
și tăcerii împietrite,
tâmplele să-mi mângâie...

Am spus liniștii să toarcă
din fuioare de mătase
să mă scape de rugină,
de dureri și de angoase.

Am spus lie ciocârlie
să te cos cu drag pe ie,
trilul tău să mă trezească
să - aud liniștea cerescă...

Am spus salciei pletoase
că sunt vremuri tumultoase,
malul să și-l mângâie
să nu se mai tânguie...

Am spus timpului să stea
pe cadran măcar o clipă
când un vultur călător...
ceru-n două îl despică.

Morilor de vânt le-aș spune
care-i rostul lor prin lume,
roților de tren să treacă
peste valea care-i seacă...
-----------------------------
Am spus toate câte sunt
cu o lacrimă-n cuvânt,
și cu ochii către cer
am nădejde și mai sper...

foto sura internet


Camelia Cristea