marți, 16 octombrie 2018

Toamna





Când Toamna își scutură al ei patrafir,
Castana și frunza se scaldă în rouă
Pe creaste de munte mă înalt și mă mir
Că viață-i frumoasă și parcă mai nouă…

Un pictor șăgalnic amestecă iar
Culori efemere, decorul să-l facă
O floare de colț pe stâncă să-i stea
Imaginea asta nu-i este săracă….

Și pacea coboară pe trepte de dor
Îmbracă albustrul iubirii eterne,
Gutuia se - aprinde în sufletul meu
Lumina să-i dea și clipei mai terne…

Se scutură frunza, rugină-n pământ
Un alt anotimp zidește altare
Cu darul acesta de floare și cânt,
Toamnele trec și parcă mă doare….

foto sursa internet

13.10.2018

Camelia Cristea




RUGĂ

Dă-mi putere Doamne să duc jugul meu  
Să plâng doar în mine când îmi este greu,  
Dreapta să îmi poarte faptele ce-s bune,  
Să duc simplitatea și frumosu-n lume!  
 
Ochii mei să vadă ceru ce-i deschis  
Să înfăptuiesc tot ce am promis  
Muntele de sare să îl trec cu pasul,  
Ruga să-mi cunoască inima și glasul!  
 
Dâ-mi putere Doamne să trec peste mine  
Să -Ți slujesc în toate, doar cum se cuvine,  
În genunchiul rugii să mă plec mereu  
Scapă-mă de rele Sfinte Dumnezeu!  
 
Sufletul smerit, haină albă poartă  
Neputința mea uneori mă ceartă,  
Într-un pumn de lacrimi cad și mă ridic,  
Dar va spun deschis, nu vreau să abdic.  
 
Am nădejde totuși că mă vei primi  
Când sorocul vieții se va împlini,  
Cârja neputinței vreau să o reneg  
Și de rele patimi eu să mă dezleg.  
 
Pentru tot ce-n dar mi-ai dat cu folos  
Vreau să fiu puternic și bun credincios  
Să ridic sărmanul ce-i căzut în stradă  
Iar după furtuni să rămân întreagă!  
 
foto sursa internet  
 
Camelia Cristea