vineri, 31 ianuarie 2014

Anul Nou


Într-un baston se mai tărăște
Sărmanul An a obosit
Îmbătrănit, azi se grăbește
Să ducă clipa la sfărșit.

Bilanțul Anului trecut,
Acum în plen e dezbătut,
Chiar dacă spun rectificare
Nu mai sunt multe de făcut.

In poartă Noul An așteaptă
E tănar, chipeș și frumos
La braț cu vise îndrăznețe
Și cu un plan laborios.

Am să-l poftesc și eu în casă
Și portofoliul să-l dezbat
Infuzie acum se face,
De insolventă, am să scap.

Fuzionez cu fericirea
 Ce are capital solid
Lichiditați și disponibil
Să trecem pragul…spre senin !!!

foto: sursa Internet
Camelia Cristea





Orbul


Fiul lui David, strig  către Tine,
Vindecă astăzi orbul din mine !
Doamne Iisuse, fiu de Împărat,
Te rog să mă scapi de acest greu păcat.

Prin beznă umblu tot rătăcesc
Cu măna’ntinsă stau și cerșesc.
Noaptea ce’nvăluie sufletul trist,
E ca o păclă, eu nu exist.

Alungă Iisuse, a mea neputință
Și mă întărește în dreapta credință.
Deschide Iisuse ochiul din mine
Și fă ca să vadă drumul spre Tine.

Fă ca lumina să se pogoare
Peste orbul din mine,
Ce’  Ți cere îndurare !

27.01.2013  

foto internet

Camelia Cristea

joi, 30 ianuarie 2014

Zorii Anului




Zorii Anului s-au revărsat acum
În inima ce’așteaptă primenită
Prin lacrima Golgotei ce a îngenunchiat
Și patima și fapta neămplinită.

La temelia cuvăntului zidesc
Pe  Ana, ca el Manole să înalțe,
Un sactuar în care să pașesc
În lumea cerului senin, neprihănită !

Vor arde jertfe de smirnă și de flori
Atăta pace și senin ne’așteaptă
Am răstignit păcatul prin zidiri
Și-am îmbracat o haină albă și curată !

foto Internet

Camelia Cristea





Răspuns la scrisoarea unui Părinte




Răspund tărziu Părinte, cu lacrimă de dor,
Printre hățișul vremii, nu e deloc ușor,
Dar inima’i acasă, alăturea de tine
Și știu cănd ți’este rău și știu cănd ți’este bine.

Nu am uitat Părinte, nimic din ce’ai făcut
Și brațul ce te doare, acuma ți’l sărut.
Să știi că depărtarea și mie rană’mi face,
Dar mint că’mi este bine, că nu am ce mă face !

Și o să vin Părinte de sărbători acasă,
Colindul înca'l știu și fiul meu’l învată.
Și vom cănta împreună, sub cetina de brad
Și vom uita cu toții de dor și de necaz !

foto: Internet

Camelia Cristea

luni, 27 ianuarie 2014


"Inima este tezaurul bogățiilor adunate în viață!" 

foto internet

Camelia Cristea 


Vioara


Cănd noaptea și’a pus iarași haina,
De stele - aur peste umeri,
Îmi scot vioara și’n arcuș,
Pun inima să cănte’n strune !

Din note cad, lacrimi de dor
Ce inima le’a străns în viața,
Iubirea,  perle le’a făcut
Ca’nopți albastre  să sclipescă !

Aud și surzii, glasul ei
Și în genunchi pe rănd se pun
Și spun că’n inima viorii,
Sunt căntece și rugăciuni.

foto Internet

Camelia Cristea




Să alergăm


Să alergăm prin tot pustiul care,
Ar vrea să  năvălească peste noi…
De supărare iarna asta,
Ne-a tatuat cu riduri  pe’amăndoi.

Să facem nuferi din fulgii de zăpadă,
Să acoperim și inima cu ei
Dezastrele să le lăsam iar pradă
Haitelor flămănde, de tigrii si de lei.

Îngenunchiem în mijloc de pustie
Și cerem îngeri, îndurare și curaj,
Iar neaua patură în iarnă să ne fie
Să alunge viscolul și ridul din obraz !

foto Internet

Camelia Cristea

sâmbătă, 25 ianuarie 2014

Pune-ți


Pune-ți inima acolo
Unde furii nu’ndrăznesc,
Unde nu este rugină
Și nici aur pămăntesc.

Pune-ți inima la cer,
Către Tatal și în rugă,
Cere  pace și iubire
Și un înger păzitor.

Pune-ți fruntea obosită
La icoana lui Iisus
Spune-i Lui ce te apasă,
Spune-i Lui, ce ai de spus !

Pune-ți azi nădejdea toată
Către Tatăl cel ceresc
Și-ai să capeți îndrumare
În tumultul pămăntesc !

foto:Internet

Camelia Cristea

Rămas bun




Venim pe rănd, plecam dar pe sărite
Cănd scrierile cărtii se sfărșesc,
Cănd clipa'n lumănare nu mai arde
Și lepădam, veșmăntul omenesc.

Și clopotele toate au să bată
Chemarea către cer, ele vestesc.
În tomul vietii, un ultim rănd se scrie
Prin fapta mea, mereu am să traiesc !

Sărut pămăntul, îmbrățisez tăcerea,
Tămăi dorințele în cele patru zări
Și mă înalț pe aripi de lumină,
Spre alte porți, de timp încrezător.

Din lacrimi de nădejde, încropesc izvoare
Și către Tine Doamne o pornesc
Întinde brațul Tău să mă cuprindă
Acum învaț să zbor, nu vreau să rătăcesc !!!

foto Internet

Camelia Cristea


vineri, 24 ianuarie 2014

Rugăciune din tăcere


Scapă’ mă de mine Tată
Și pe calea Tu mă‘ndreaptă.
Cer în sufletul de gheață
Și sclipiri în nopți cu stele,
Toate găndurile mele.

Curcubeu de după ploaie
Și lumină din văpaie,
După lacrimi și durere,
Vine dulcea măngăiere.

Tată’n cer și pe pămănt
Îți aduc în dar iubire,
Să aducă măngăiere,
Rugăciune din tăcere.

Scapă’  mă de mine Tată
Și învată’ma să iert,
Tot ce’n viată e nedrept
Și în mine rană sapă
Și’n durere mă îngropă.

Fă lumină’n calea mea
Fi’mi mereu alăturea.
Izbăvește’mă de rele
Tu stăpănul vietii mele.

foto Internet
Camelia Cristea
o

Hai să ne unim cu toții




Hai să ne unim cu toții
Să spargem iar zidul sorții
De’i blestem sau e urgie,
Moare Sfănta Românie.

Ard pe jar de foc și pară
Viața noastră care’i chioară.
Nepăsare’n țară crește
Biet românul, iar cerșește.

După atătea consultații,
Ei vorbesc tot de inflații
Leul ce căndva vestit,
Azi e mic și pricăjit.

Dau cu vorbele într-una
Mama lor, parcă e ura.
Pietrele lovesc mereu,
Plănge Bunul Dumnezeu.

Hai să ne unim odată
Că e țara destramată
Și la poarta de hotar
Plănge Cuza cu amar.

Prindem măna cea frățească
Iar în hora românească
Inima în piept ne bate
Să dăm jugul de pe spate.

Și din negură și ceață
Să punem lumii iar viață
Și pe Domnul să’L rugăm,
Să ne lumineze zarea
Ca ni’i strămta azi cărarea.

Hai să fim uniți cu toții
Să trecem de zidul sorții
Pentr-o viată mai curată
Și’o credință nepătată !

foto: sursa internet
Camelia Cristea

joi, 23 ianuarie 2014

"Lacrima cuvintelor a facut din cerneluri un cer senin, în care mă ascund de furtunile vremii !"

În Eden


De’ar  fi, să mă mai nasc odată,
Aș lua cu mine ramura de flori
Și din iubirea pură și curată
Aș face’o torță plină de culori.

Și aș dansa la tărmul mării tale
Valsănd ca’n visul nopților de vară,
Nu mi’ar mai trebui sonete,
Că inima mi’e coardă de chitară.

Aș desena cu zămbet dimineața
Iar roua aș parfuma-o toată
Și’n  Eden aș umbla desculță
Ca și Adam întăia dată.

Iar Evei i’aș da ascultarea
Și ca poruncă, mărul să’l păzească
Nu vreau ispitele acestea,
Din nou pe noi să ne rănesca.

Și îngerii i’aș lua ca sfetnici
Să ne îndrume în călătorie
Cu dragostea ținuți de mană
Să ne’ ndreptăm spre veșnicie !

Camelia Cristea

Un bulgare de sare


 
Mi’e inima legată în bulgare de sare,
Cuvăntul răstignit de surdele tăceri
Pe altar de jertfă ard iubirile din toamnă
Iar portile se’nchid cu lacăte și chei.

O candela de veghe, mai pălpăie stingheră
Ar mai putea vreodata, să’nvie ce a fost ?
Dintr-o scănteie mică, să vina iar văpaia
Să ardă umbra nopții cu patimă cu tot ?

Și apoi în patru zări  să spulbere cenușa,
Să înfloreasca teii  ca’n primăvara vieții
Și fluturii să zboare într-un alai duios,
Iar eu să cred cu ardoare în cerul luminos.

Camelia Cristea

miercuri, 22 ianuarie 2014

Mirii


Să-i dăm iubirii pajiștea de flori,
Pe care au trecut toți mirii,
Să-i dăm ofrandă vieții Primăveri,
Să invățăm sa ingropăm toți spinii.

Alaiul, care vine dupa noi,
În ritm de cobză și de alăută
Să-l facem să fie de soi…
Că  mirele, azi soața iși sărută!


Să-i dam Cezarului, ce e al lui
Și fericirii, zorii dimineții,
Cei doi Feciori,  plecați  hai- hui 
La braț cu anii tinereții!

Să îi purtăm in rugăciuni
Să aibă parte de lumină,
Să crească la răndu’i lăstari,
Să prinda’n viață radăcină.

Mereu la bine și la greu
În fericire și durere,
Pe  cerul  vostru curcubeu
Și multe, multe stele… !



(Poezie dedicată copiilor mei Alexandru și Florina, cu ocazia căsătoriei)

Să spunem




Au plecat în grabă toți cocorii
Și-a ramas o vagă amintire,
Iar în lacrimi  e-mbrăcat azi cerul
Supărat de’această desparțire,

Ca să îndulcească clipa,
Iarna și-a trimis toți solii,
Ce dansează fară de rușine
C’o petala albă de magnolii!

A îmbrăcat pămăntul tot în promoroacă
Și îi spune clipei, de acum să tacă,
Că ascultă iarași șoaptele de dor,
Spuse la ureche de un pețitor.

Și indrăgostită ca o domnișoară
A ieșit în noapte pe o prispă afară
Și la harpă căntă, din acorduri mii
Pare că intreabă : « Oare’ai să mai vii ? »

Ninge ghioceii iernii peste noi,
Vreau în dansul astă, să ne prindem doi
Chiar dacă argintul tămplei ne apasă,
Sincer vreau să-ți spun : « Mie nici nu’mi pasă » !

Chiar de sunt albită, eu ma simt frumoasă.
Riduri am pe frunte, dar sunt si duioasă.
Și mai port în suflet valsuri și viori,
Mă trezesc adesea, că am capu’n nori.

Ninge ghioceii iernii peste noi,
Vreau în dansul ăsta să ne prindem doi.
Să ardă iar stele punse’n felinare,
Să spunem iubirii că nici cănd nu moare !!!

foto:Internet

















Camelia Cristea



O vis frumos copilărie,




O vis frumos copilărie…,
Trăsuri, domnițe și calești,
Picturi pe fresca din sufragerie
Și cavaleri în zale împărătești.

O zănă cu bagheta fermecată
Pe umăr m’a atins ușor,
Magia nu se stinge niciodată.
Copile drag, de tine’mi este dor !

Și lasă grijile, în seama celor mari să fie,
Tu răzi acum și joacăte căt vrei,
Din clipă fă un basm și’o poezie,
Mereu senini să fie ochii tăi.

Iar înainte de culcare
Cănd noaptea’și pune, stelele în păr
Să’l rogi pe înger să te aibă’n pază
Ca somnul tău, să fie mai ușor !

Camelia Cristea

Iubirea MAMEI




Litanie la ceas de noapte,
O lacrimă într-o icoană,
Măicuța Sfăntă ‘n genunchiată
Pentru copii ei se roagă !

Și ruga ei, arcuș de inimi
Vioara’n psalmi acum se cantă,
Iar îngerii în cor de veghe,
Doar în tăcere o ascultă.

Și piatra’n lacrimi se topește
Și curge un șiroi de ape,
Ce vor să spele tot ce’n lume,
În neguri prins e de pacate.

Iubirea ei nemărginită
E candelă ce ‘n   privegheri,
Uleiul tot mereu îl pică,
Pe răni, în inimi și dureri.

Și sfinții toți, de prin icoane,
La rugaciune o ‘nconjor
Și duc la cer, aprins cărbune,
Pentru acei ce’n astă lume
Se lasă azi în paza lor.

Mireasa inimilor noastre
Cu voalul ei cel luminos,
Ne’ acoperă și ne  aduce
Pe toți în casa lui Cristos.

Camelia Cristea



Ruga Părinților



Părinții mei, bătrăni, pătrunși de boală
Și osteniți de veacul timpului trecut,
Stau în genunchi în casă, la icoană
Și spun în gănd acele rugaminți fierbinți.

Din ochii lor, cad picături de rouă
Pentru copii ce’n lume au plecat,
Să își clădească o viață nouă
Și de părinții lor, s-au depărtat.

Și ruga lor e de aducere aminte,
De milă și iertare pentru toți,
De înălțare către cele sfinte
În negura tărziilor lor nopți.

O mană, le aduce măngăiere
E Maica Sfănta, îngenunchiată langa ei
Și sterge picăturile de rouă,
Ce cad încet, chiar  din ochii ei.

Copii plecati prin lumea mare,
Să nu uitati de’ ai voștrii sfinți părinți
Ce v-au adus pe lume din iubire
Și’acum sunt singuri, părăsiți și triști.

Camelia Cristea

Aici e… Romănia


Aici e România

Veniţi acasă! Aici e… România!
Albastrul cerului e mai senin,
În codrii se aude ciocârlia
Şi-n vârf de munte izvoare susurând.

Iar când viorile încep să cânte,
Baladele în corzi de inimi se topesc
Şi plânge neamul românesc,
În doinele ce încă mai jelesc!

Coloana este totuşi infinită
Şi stă Brâncuşi alăturea de ea,
La masă tăcerilor ascultă
Vorbele ce-s spuse, în nopţi fără de stea.

Şi-n stihuri au pulsat emoţii,
Din leagăn, până la mormânt,
La ţărm de mare însuşi Eminescu,
Ascultă valu-n şoapte suspinând.

E-atâta dor aici, iubire, dar şi jale,
Pământul sfânt să îl păstrăm,
Credinţa sfeşnic de nădejde să ne fie
Români, uniţi în jurul gliei să ne adunăm !

31-11-2013



foto internet
Camelia Cristea

AVEM NEVOIE DE IUBIRE


Avem nevoie de iubire
Trăim murind,
De parcă nici n-am fi.
Viața, nu e pură întămplare
Și nici hazard, sau joc de loterii.

Suntem prea slabi,
Avem mereu regrete.
Ciuntim din clipe
Și trăim dual.
Umblăm legați cu măinile de fețe
Și nu vedem
 Ce e… esențial  !

Umblăm mascați.
Trișăm, pe măna noastră,
Suntem mereu la circ, sau carnaval.
Ne risipim ca  fumul de țigară,
Ce-i aruncat atăt de simplu-n van !

Aplaudăm, cănd cade iar cortina
Și toți actorii parcă-s vlăguiți,
Banalul rol, formal, doar ca rutina,
Sărmanii histrioni sunt iarași triști.

Avem nevoie de iubire,
De vorbe simple și de îmbrațișări,
Avem nevoie de cuvinte calde,
Să vindece dureri și  răni.

Avem nevoie de frumosul,
Ce-i condamnat la hibernare,
În iernile ce-au năvălit
În viata noastră la întămplare !

Avem nevoi, toți să știi 
De cer senin și bucurii!!!.....

foto:sursa internet

Camelia Cristea

Ninge







Ninge peste noi iarăşi iertarea,
Florile de crin sunt fulgii albi de nea,
Vreau să-ngenunchiez în gănduri,
Să alung din ele noaptea grea.

Ninge peste noi iaraşi iubirea,
Căte flori din ea, trec în nefiinţă?
Ne orbesc orgolii, risipim haotic
Şi prin lacrimi rouă, mergem spre credinţă.

Nu mai vreau, să risipesc azi clipa,
Ce se scurge în clipsidra vremii,
La un tărm din mine, ascultănd tăcerea,
Vreau să’nvăţ să dau, făr’ să cer nimica !