Iartă necredinței mele, azi te rog!
Viața ce-i strivită eu o las zălog,
Nu am bogății, aur și palate,
Doar nădejdea-n Tine și un singur frate…
Mulți mi-au fost alături când îmi era bine,
Azi când este greu, nu mai știu de mine…
Capul îl întorc, sau privesc cu ură,
Te rog să ne dai o bună măsură!
Lacrimi grele curg, dintr-o rădăcină
Să spele păcatul și a noastră vină,
În genunchiul minții mă cobor și strig…
Chiar de e torid… simt că-mi este frig!
Am trecut prin foc, am trecut prin boală,
Mâna mi-ai intis și-a strigat:-Hai scoală!
Zdrentuit și singur, ros de amănunte
M-am pierdut în lume, prin grija de multe!
Bat cu suferință astăzi într-un zid
Cad și mă ridic, e atât de frig…
Strig ca Petru iarăși, mâna să îmi dai
Firul de nădejde și un colț de rai!
01.09.2024
foto sursa internet
Camelia Cristea
