La mulți ani, România!

La mulți ani! Azi, România își îmbracă iarăși ia

Cea brodată cu sudare și cu razele de soare,

Straiul sfânt cusut cu lacrimi, din prea multele ei patimi..

Răstigniri pe cruci de glie, să înflorești, Tu - Românie!

La mulți ani, pământ prea-sfânt, cu putere în Cuvânt

Și cu brațe mai vânjoase, unde dealuri sunt umbroase,

Unde munții urcă cerul să dezlege tot misterul,

Iar durerile haine se citesc tot prin ruine…

La mulți ani, pădure sfântă, brazii strajnici mai cuvântă

Prin lumina verde -amară, straja asta n-o să piară…

Cât mai plânge doru-n vatră, cu o lacrimă sărată,

Toți oștenii din morminte vor striga: -Hai înainte!

La mulți ani, Dunăre dragă, amintirea strâns ne leagă,

De prea multe furtuni...s-au piedut oamenii buni?

Prin vapoare, nostalgii urcă steagul! - Tu mai știi?

La un țărm de nemurire să-mi citești dintr-o psaltire!

La mulți ani, dintr-o baladă, Mama iarăși o să vadă

Un sobor de heruvimi, ce ne aduc de prin nălțimi,

Lumânări aprinse-n rugă, cel smerit se crede slugă,

Dar ridică din cădere, pe cel slab și-i dă putere!

La mulți ani, azi ciocârlia, cântă imn în România,

Un române, Te deșteaptă și Urmează Calea Dreaptă!

Chiar de pare o golgotă, nu te lua după cohortă

Maică Sfânta ne veghează! - Românie să fii trează!

01.12.2021

Camelia Cristea

Frunze...

M-am oprit din fuga vremii

Și-am îngenucheat în mine,

Cu o mână de lumină

Îngerul mereu mă ține!

De pe patul de spital,

Bate-n monitor doar timpul

Ploaia-mi mângâie ușor

Rana, inima și chipul…

Îmbrăcat în alb palatul,

Nu îmi pare de cleștar

Clipele sunt reci, anoste,

Și lipsite de al Tău har.

Din icoana înălțată

De un sfânt la căpătai,

Se pogoară în lumină

O nădejde, cea dintâi.

Mulți roboți, cu chip de oameni,

Injectează ser cu viață,

Printr-un geam deschis de toamnă

Am zărit o dimineață...

M-am văzut!... eram copil,

Și cu mine ședea Mama

Cu iubirea-i nesfârșită

Îmi pansa ușor și rana.

Toamna, din penel, imagini,

Contura iar pânze noi

Frunze, frunze, multe frunze

Și în grabă treceam noi…

23.10.2021

foto sursa internet

Camelia Cristea

Lavandă

Miroase a lavandă și-a mere coapte,

Toamna cu mine se ține la pas,

Dorul îmi cântă cu nostalgie,

Vara aprinsă în maci a rămas.

Gândul brodează dantele albastre,

Când cerul speranței se pleca din nou

O tinerețe, cu larma-i grăbită

Se mai aude printr-un ecou.

Foșnet de frunze și amintirea

Copilul alergă spre inima ta,

Cărarea e strâmtă, de pază e viața,

Iar toamna îmi pare rece și grea.

Cocorii se înaltă un gând călător

Departe, apoape și inima tace,

Un curcubeu după ploaia se vrea

Colțul de rai și multă pace!

Miroase a lavandă și-a mere coapte,

Toamna cu mine se ține la pas,

Inima cântă în cerul de pace

Poemul vibrează la al ei glas.

foto sursa internet

Camelia Cristea

Rodul iubirii

Pe umărul Tău am scris iar cu lacrimi,

Când viața scenarii mai triste mi-a dat

Mâinile-s prinse în rugăciune,

Din mila-Ți prea mare și-acum am să scap.

Curajul se pleacă -n metanii și cere

Să fie întărit când Toamna e grea,

Frunza se frânge, aceasta e vrerea

Și toate se scriu în inima mea.

Cu fir de lavandă și iasomie,

Țes un ștergar să-ți dăruiesc

Umărul Tău mă sprijină iară,

Atât de simplu și de firesc!

Arde plăpând candela vieții,

Verdele crud e-n amintiri

Pleoapa deschide lumini dimineții,

Cu rouă din lacrimi și rouă din crini!

Pe umărul Tău am scris cu speranță,

Când toamna se înaltă din mine și vrea

Ca via acesta să fie bogată,

Rodul iubirii să crescă în ea!

foto sursa internet

Camelia Cristea

04.09.2021

Cireșul

 

Cade noaptea îngândurată,

Pe cărări, doar luna plină

Se oglindește în fântâna

Clipelor ce o să vină.

Stelele spuzesc tot cerul

Coborât în strai de ceară,

Picătura care curge

Pan la oase să mai doară...

În risipă, vorbe multe

Se tot ceartă fără rost,

Faptele trecute toate

Nu-și găsesc un adăpost.

Strigă vorba-n gura mare,

Clipe reci, cu iz de gheață

Calcă timpul în picioare

Stă mirată întreaga viață!

Amănunte încremenite

Într-o inimă beteagă

Se tot roagă în tăcere

Să rămână doar întreagă.

Într-un colț de cer senin,

Îngerul plin de lumină

Ține ruga tot aprinsă

Pacea, liniștea să vină.

Stele ard și noaptea curge

Peste neguri și ispite,

Luna plină se ridică

Și apare tot mai mică.

În cireșul rupt din suflet

Creangă veștedă suspină,

În grădina amintirii

Poate totuși o să vină.

foto sursa internet

Camelia Cristea

Darie ...

 

A trecut o veșnicie, cerul tot îmi stă să cadă

O mulțime dă năvală și uimită vrea să vadă…

Lăcrămioarele din plânsu-mi înflorite în Cuvinte

Darie și-acum trăiește, povestește și nu minte!

Câți ciorchini agață via să dea rodul ce bogat,

A văzut cu ochi de carne, dar nimic nu a gustat,

Cu o botniță pe față a cules cu surg și spor,

Ca hambarul să le crească chiar în văzul tuturor!

A trecut atâta vreme, ca o noapte îngândurată

Unde-i via mă întreb, de cine a fost prădată?

Botnița ascunde chipul, parcă ieri a fost un azi

Și-n atâta neputință simt o Darie cum arzi!

În cătușe vor să pună sentimente, Om și chip

Darie trimis prin vie, de tine nu mă dezic!

Mă găsesc în versul care se îmbracă-n lăcrămioare

O să vină totuși vremea, unui răsărit de soare!

foto sursa internet

Camelia Cristea

22.05.2021

Mă privește un Copil

La mulți ani, Copilărie!

Prin ferestra dimineții mă privește un Copil

A venit cu pași de înger, uite așa, ușor, tip-til,

Într-o mână  ține strâns cheia fericirii care,

În palate de cleștar strânge porțile mai tare!

Ce cotează că-l apasă dorul,
pentru cei mai dragi,

Prin icoana, dintre inimi a văzut adesea magi

La urechi și-acum poartă o cireașă rubinie,

Numai gândul ...și-i aduce un pocal de bucurie!

Printre miile de fluturi, ce se înaltă ca un vis

Un Copil în plină toamnă, o poveste iar mi-a zis…

Vara, plină de cireșe și fântânile de dor,

Nu te lasă când ești singur...și prin viață călător!

foto sursă internet

01.07.2021

Camelia Cristea