La
margine de timp căzută
Văd
lumea toată
în derută,
Perdeaua
clipelor de fum...
Un
naufragiu parcă-n ceață
Se rupe
firul scurt de ață...
În
mijlocul acestui drum...
Deșertăciuni
cu gust de miere
Mi-au dat
avânt și chiar putere...
Îmi par
că sunt acuma
scrum...
Pământul
tot de sub picioare
Simt cum
se crapă și mă doare!
Doar
rugăciunea vreau s-o spun.
O lacrimă
ușor pierdută
Trezește
clipa cea durută!
Din mii
de cioburi mă adun...
Și lumea
pare mai frumoasă,
Când mă
întorc din nou “acasă”!
Senină-i
zare și-al meu drum!
Doar seva
ce s-a scurs din mine
Simt că
în veci nu mai revine,
Mă
străduiesc să recompun...
Din
frunza toamnei în risipă
Am
înțeles cât sunt de mică!
Cu
pioșenie, smerit
o spun...
Și mă
ridic încă odată
Să fiu
cu Viața împăcată,
În
mijlocul acestui drum...
19.11.2016
foto
sursa internet
Camelia
Cristea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu