Pelerina

Să nu spui adio, coarda încă doare

Pe rana deschisă mi-au turnat iar sare,

Pleopa tremurândă caută şi-acum

Colţul de lumină şi Omul cel bun.

Aripa se frânge când furtuni lovesc

Cad mereu în mine şi mă poticnesc

Stâncile crescute chiar în faţa mea

Ştiu că într-o zi sigur vor cădea...

Vulturi o să vină să mă înalţe-n zbor

Sufletul e tânăr chiar nemuritor,

Trunchiul se îngroaşă îi tot cresc inele,

Într-o bună zi am să trec prin ele…

Să nu spui adio, crengile se pleacă

Lumea e-n derivă şi tot mai posacă

Coarda încă doare m-au lovit în ea,

Dar... pun pelerina pentru vreme rea!

foto Mircea Bezergheanu

11.02.2017

Camelia Cristea