marți, 16 octombrie 2018

Toamna





Când Toamna își scutură al ei patrafir,
Castana și frunza se scaldă în rouă
Pe creaste de munte mă înalt și mă mir
Că viață-i frumoasă și parcă mai nouă…

Un pictor șăgalnic amestecă iar
Culori efemere, decorul să-l facă
O floare de colț pe stâncă să-i stea
Imaginea asta nu-i este săracă….

Și pacea coboară pe trepte de dor
Îmbracă albustrul iubirii eterne,
Gutuia se - aprinde în sufletul meu
Lumina să-i dea și clipei mai terne…

Se scutură frunza, rugină-n pământ
Un alt anotimp zidește altare
Cu darul acesta de floare și cânt,
Toamnele trec și parcă mă doare….

foto sursa internet

13.10.2018

Camelia Cristea




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu