Se
topește neaua, iarna vrea să plece
Un
fular îmbracă clipa cea mai rece,
Clopoței
albiți de lungi așteptări
Vestesc
primăvara, verdele-n cărări.
Peste
toate vântul trece cu măsură,
Clipa
primenită parcă iar o fură...
În
trăsuri de flori și alai de soare,
Aș
pleca din mine, iarăși la plimbare.
Iarna
mă tot strigă, eu nu o aud,
De
o vreme parcă sunt și mut, și surd,
Într-un
strai de soare, iar m-aș îmbrăca
Unde-i
tinerețea să alerg cu ea?
Anii
cei mai puri, au plecat se pare...
Prin
nămeții vremii, soarele răsare,
Dulce
amăgire, un noian de dor
Printre
anotimpuri, eu doar călător.
Vine
primăvară, cu speranțe noi
Chiar
de este greu, nu dau înapoi
Ghiocei
pe cale, uneori la tâmple,
S-au
pornit să pună, grijle de multe.
Vine
primăvara cu speranțe noi…
Mă
scald în lumină și în calde ploi...
23.02.2019
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu