Miroase a tămâie și -a floare de măr,
Fă
ca ultimul drum să-i fie ușor...
Îngeri,
arhangheli, împărații,
S-o
ducă spe cale pe care o știi!
Ceara
se scurge cu lacrima mea
Iar
clipa e rece, străină și grea,
Tăceri
de mormânt și câte-un oftat
Un
suflet blând, spre Tine-a plecat.
Clopotul
taie liniște-n două,
O
viață se duce spre una mai nouă,
Și
albul din floare își face aripi
Când
ruga se zice în șoaptă aici.
Curge
cațuia în liniștea grea,
Să
ia adierea, tămâia cu ea,
Și
aurului pur în suflet păstrat
Așa
cum o viață întreagă a lucrat.
Cu
ochi de lumină icoanele văd
Biserica
plină, un ultim prohod,
Ortul
și luntrea pe care se trece
Iar
timpul se face parcă mai rece…
Coliva,
colacul și vin – căpătâi,
Să-i
fie spre pace, odihna dintâi,
În
cer o așteptă frați și surori
Părinții
alturi în praguri de sori.
Spre
viața de veci acestea să-i fie,
Doar
pace, lumină și bucurie
Ruga
deschide-n cer o altă cale
Se
termină vremea de lacrimi și jale.
Când
ruga se plecă smerită-n amin,
Dau
sărutarea din urmă, mă-nchin,
Un
drum se deschide în cer înspre veci
Pe
aici om drag, acum ai să pleci…
Turla
răsună, cerul se crapă,
Lumea
de astăzi e mai săracă
Un
suflet, blând, smerit, credincios,
În
cer a plecat la Domnul Hristos!
foto
sursa internet
22.01.2020
Camelia
Cristea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu