Mă întorc acasă, iarna din cuvinte,
Bucuria asta o mai țin minte
Sănii înhămate la speranțe noi
Timpul să-l mai dăm iarăși înapoi.
Prin nămeții iernii îmi mai fac cărare
Amintirea asta, aduce un soare
Tinerețea zburdă prin nămeții de dor
Toate-și aveau rostul și era ușor...
Neaua construia palate înalte,
Bucuria vie prin noi să mai salte
Alergam cât ziua, cer și-apoi pământ,
Credeam în frumos și în acest Cuvânt!
Omul de zăpadă era totuși viu
Îi mai văd privirea, blandă când va scriu
Nasul lui haios, roșu și înghețat
În copilărie cât m-a bucurat.
Hornul fumega, ușor în tăcere
Toate au fost ieri, nu simplă părere,
Într-o amintire am făcut popas
Prin cuvinte simple le-am dat iarăși glas…
Mă întorc acasă, iarna din cuvinte,
Bucuria asta o mai țin minte
Zarva e în toi, sania zorește
Un copil ștrengar iarăși mă trezește….
06.02.2020
foto sursa internet
Camelia Cristea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu