Prin ochiul de ferestră aburit
Cad nuferi albi, steluțe de zăpadă,
Copilul ce în mine-a stat pitit
A alergat îndată ca să vadă…
Din podul casei, sănii dau năvală
Pe derdeluș să lunece în zbor,
Tot satul a ieșit acum să vadă
Că timpu-i alb și parcă mai ușor.
Trec norii suri, în turle diafane,
Bătrânul munte și-a pus un ilic,
Un viscol tânăr bate în rafale
Și el sărmanul a înghețat de frig…
Un horn grăbit își șuieră iar fumul
Să pună sobele acum pe jar,
În clolot fierbe vinul ca nebunul,
O clipă, atât și-l toarnă în pahar.
Plăcinte cu miros de scorțișoară
Se perpelesc prin nuca-caramel,
Bunicul îmi citește dintr-o carte
Un basm, în care tânăr era el...
Cad nuferi mari, steluțe de zăpadă
Copilul ce în mine-a stat pitit
A alergat îndată ca să vadă…
Frumoasă Iarnă, bine ai venit!
16.01.2021
foto sursa internet
https://confluente.org/camelia_cristea_1610809293.html
Camelia Cristea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu