duminică, 30 mai 2021

Flacără și sânge...




Un tăciune sfredelit între flacără și sânge,

Viața, ca o clipă parcă, în tăcere și-o mai plânge

Lacrima îi stinge focul, dorului ce vrea să ia

Toată floarea tinereții să fugă în rai cu ea.


Iluzorii, vise zboară pe tărâmul de povești,

Un tăciune arde totuși! - Viață, iarăși te zorești?

Din crâmpeiul dimineții, raze blânde mai înalți

Și-n apus cărarea vieții, bătrânețea o încalți!


Un tăciune sfredelit între lacrimă și sânge,

Viața-i scurtă ca un fir ce plăpând, ușor se stinge…

Busuiocul la icoană, lăcrimează în tăcere

Se împlinește ce e scris, cu a Domnului putere!


https://confluente.org/camelia_cristea_1622381616.html


foto sursa internet


Camelia Cristea


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu