Și te
apucă jalea când vezi ce e pe aici
Au mai
rămas acasă vreo două, trei furnici,
Stejarii
noștrii falnici în lume au plecat
Din
munții cei bătrâni durerea a mușcat...
Cărările
de dor își plâng ades amarul,
Cu jertfă
ați marcat “Stapâni”
acum hotarul,
Cureaua
noastră-i strânsă și ne rugăm mereu
Să ne
păzească Cerul și Bunul Dumnezeu!
Spitalele
sunt pline și mulți neputincioși,
Voi
sunteți tot mai mândrii, bogați și glorioși
Din
vârful slavei voastre să coborâți aș vrea
Să dați
binețe Vieții și-n dragă
Țara mea!
Uitați-vă
la Cer vă judecă chiar Sfântul
Voi ați
călcat Dreptatea, Iubirea și Cuvântul,
Puterea
astăzi este dar cade într-o zi...
Și slava
cea deșartă curând nu va mai fi...
Să vă
treziți odată sunt multe de făcut!
Avem un
grâu de aur ce nu ni l-ați vândut...
Iar pită
noastră-i bună, cu mâini e frământată
Ne dați
în ultim ceas o Viață ce-i furată?
Vă
luminează sfinții să dați o lege nouă,
Iubirea
să vă fie pecete chiar și vouă
Doar umăr
lângă umăr, putem să ducem Țara
Că-i
tare gârbovită și grea-i mai e povara!
foto sursa internet
Camelia Cristea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu