La Prislop

La Prislop curge Lumina

Peste crucile de lemn,

Cel smerit se înaltă-n rugă,

Când se crede mai nedemn.

Pelerinii-ți aduc flori

Și iau nădejdea de bine,

Prin izvoarele de lacrimi

Vin Părinte către Tine!

Toaca bate-n lemn cu trudă,

Chiar în ceasul dimineții

Și în inima de piatră

S-au crăpat încet pereții...

Nori crescuți ușor pe turlă

Varsă lacrimă din cer,

Sufletul stă în genunchi

Iar nădejdile nu pier...

Mărturie dau chiar brazii

Ce sunt paznici zi și noapte

Că pe dealul din Prislop

Fiecare scrie-n Carte...

Orbii văd raiul din floare

Reavarsat în pomi cu trudă,

Cel din urmă păcătos

Se înaltă iar prin rugă!

Schiopul și-a pierdut o cârjă

Când păcatul și-l spunea

Și din trupul de Lumină,

O fâșie-n dar primea...

Gârbova femeie cată

Pola crucii că să ia

Binecuvântare Tata,

Chiar din Sfântă Mâna Ta.

Clopotele bat vaduhul

Și mirinii urcă iar

Scara nevăzută care,

Le-o trimiți mereu în dar!

Glasul îngerilor taie

Zidul gros de piatră dură,

Osana se înaltă-n turlă

Și tot coru-i pe măsură...

Spăl cu lacrima tăcerii

Ochiul prins în mreajă lumii,

În genunchi de rugăciune

Stau plecați chiar și nebunii...

Aș rămâne lângă Cruce,

Chiar și liniștea mă vrea

Să-Ți slujesc măcar o zi

Calc pe neputința mea...

Iartă necredinței mele

Am strigat smerit și eu

Vreau să pun pe fugă Tată

Cel din urmă fariseu!

http://confluente.ro/camelia_cristea_1460350012.html

11.04 2016

foto sursa internet

Camelia Cristea