duminică, 10 aprilie 2016

La Prislop



La Prislop curge Lumina
Peste crucile de lemn,
Cel smerit se înaltă-n rugă,
Când se crede mai nedemn.

Pelerinii-ți aduc flori
Și iau nădejdea de bine,
Prin izvoarele de lacrimi
Vin Părinte către Tine!

Toaca bate-n lemn cu trudă,
Chiar în ceasul dimineții
Și în inima de piatră
S-au crăpat încet pereții...

Nori crescuți ușor pe turlă
Varsă lacrimă din cer,
Sufletul stă în genunchi
Iar nădejdile nu pier...

Mărturie dau chiar brazii
Ce sunt paznici zi și noapte
Că pe dealul din Prislop
Fiecare scrie-n Carte...

Orbii văd raiul din floare
Reavarsat în pomi cu trudă,
Cel din urmă păcătos
Se înaltă iar prin rugă!

Schiopul și-a pierdut o cârjă
Când păcatul și-l spunea
Și din trupul de Lumină,
O fâșie-n dar primea...

Gârbova femeie cată
Pola crucii că să ia
Binecuvântare Tata,
Chiar din Sfântă Mâna Ta.

Clopotele bat vaduhul
Și mirinii urcă iar
Scara nevăzută care,
Le-o trimiți mereu în dar!

Glasul îngerilor taie
Zidul gros de piatră dură,
Osana se înaltă-n turlă
Și tot coru-i pe măsură...

Spăl cu lacrima tăcerii
Ochiul prins în mreajă lumii,
În genunchi de rugăciune
Stau plecați chiar și nebunii...

Aș rămâne lângă Cruce,
Chiar și liniștea mă vrea
Să-Ți slujesc măcar o zi
Calc pe neputința mea...

Iartă necredinței mele
Am strigat smerit și eu
Vreau să pun pe fugă Tată
Cel din urmă fariseu!



11.04 2016
foto sursa internet

Camelia Cristea