Crucea mea
îmi pare Doamne
Că se face
tot mai grea,
Uneori îți
cer în rugă
Să mai tai
un pic din ea...
Tu știi
toate câte pot
Mult mai bine
decât mine
Și îmi dai
puteri să duc
Doar atât
cât se cuvine!
Când
strivită sunt pe cale
De prea multă
neputință,
Simon însuși
mă ridică
Și îmi dă
mereu voință!
El îmi duce
Crucea-n spate
Cu credință
și putere,
Dragostea ce
i-ai trimis-o
Este mare lui
avere!
Tu mă iartă
de îndrăzneala
De a spune că
mi-e greu
Când privesc
la Crucea Ta,
Lut uscat mă
simt și eu!
Și te rog cu
apă vie
Să stropești
a mea ființă
Mă dezleg de
mine Tată,
Într-un ceas
de pocăință!
Din potirul
de Lumină
Să îmi dai
un strop aș vrea
Prin Cuvinte
și în faptă
Să duc Mare
Slava Ta!
03.04.2016
foto sursa internet
Camelia Criste
a
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu