sâmbătă, 7 mai 2016

Uneori...


Uneori îmi este teamă,
Că ce-i bun se cam destramă
Când prin straiele frumoase
Umblă vorbe mincinoase...

Drumuri lungi ne taie calea,
Prin décor se plimbă jalea
Măștile se strâmbă chiar
Lângă clipele cu har...

Mori de vânt cresc și-n cuvinte
Dar știu pasul înainte...
Mă rănesc priviri ce sapă
În paharul plin cu apă!

Gârbova femeie trece
Peste valul tot mai rece
Și adună maci în floare,
Din Iubirea ce nu moare!

Urcă visu pe un steag
Chiar de știe că-i beteag
Și-i dă mir din tei în floare,
Ca să-i fie alinare...

Prin castele de nisip
A găsit în zori un plic
Nu-l deschide cred de teamă,
Că frumosul se destramă...



07.05.2016

foto sursa internet



Camelia Cristea