Uneori îmi este teamă,
Că ce-i bun se cam
destramă
Când prin straiele
frumoase
Umblă vorbe
mincinoase...
Drumuri lungi ne taie
calea,
Prin décor se plimbă
jalea
Măștile se strâmbă
chiar
Lângă clipele cu har...
Mori de vânt cresc și-n
cuvinte
Dar știu pasul
înainte...
Mă rănesc priviri ce
sapă
În paharul plin cu apă!
Gârbova femeie trece
Peste valul tot mai rece
Și adună maci în
floare,
Din Iubirea ce nu moare!
Urcă visu pe un steag
Chiar de știe că-i
beteag
Și-i dă mir din tei în
floare,
Ca să-i fie alinare...
Prin castele de nisip
A găsit în zori un plic
Nu-l deschide cred de
teamă,
Că frumosul se
destramă...
07.05.2016
foto sursa internet
Camelia Cristea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu