Un dar...

Am trecut de pragul critic

Și sunt tot mai analitic,

Dar un “Toma” mă tot ține

În ruinile din mine...

Când mă scutur cu putere,

De îndoială și de trac,

Îngerul îmi dă lumină

Și mă învață ce să fac!

Conjug verbul a iubi,

La prezentul cel mai simplu

Și topesc cu ușurință

Un perete dintr-un iglu...

Vălul de pe ochiul minții

Mi-l ridică mâna Ta

Să văd lumea mai frumoasă

Și comorile din ea,

Primăvara, cum răsfiră

Evantaiul plin de raze

Și-n deșertul unei zile

Mai ridică mii de oaze...

Curcubeiele celeste

Cum se-arată după ploi,

Fericirea se clădește

Cu ce-avem curat în noi!

Bucuriile mărunte

Să le punem în pahar,

Ele sunt trimise sigur

Să mai prețuim un dar!

Mai 2016

foto sursa interne

http://confluente.ro/camelia_cristea_1464464162.html

Camelia Cristea