sâmbătă, 28 mai 2016

Un dar...


Am trecut de pragul critic
Și sunt tot mai analitic,
Dar un “Toma” mă tot ține
În ruinile din mine...

Când mă scutur cu putere,
De îndoială și de trac,
Îngerul îmi dă lumină
Și mă învață ce să fac!

Conjug verbul a iubi,
La prezentul cel mai simplu
Și topesc cu ușurință
Un perete dintr-un iglu...

Vălul de pe ochiul minții
Mi-l ridică mâna Ta
Să văd lumea mai frumoasă
Și comorile din ea,

Primăvara, cum răsfiră
Evantaiul plin de raze
Și-n deșertul unei zile
Mai ridică mii de oaze...

Curcubeiele celeste
Cum se-arată după ploi,
Fericirea se clădește
Cu ce-avem curat în noi!

Bucuriile mărunte
Să le punem în pahar,
Ele sunt trimise sigur
Să mai prețuim un dar!


Mai 2016

foto sursa interne

http://confluente.ro/camelia_cristea_1464464162.html


Camelia Cristea