sâmbătă, 22 octombrie 2016

Un grăunte...



Poem dedicat iubitei Alexia- Teodora

Un grăunte de copil,
Cu-n năsuc cât o alună,
Toată ziua e voios
Și-n obraji bujori adună!

În dulapuri se tot bagă
Nu mai are timp de șagă,
Ceapa o desface-n foi
Să mai fim voioși și noi...

Spăla rufe și aspiră
Până și cei mai se miră
Râde de se prăpădește
Când un cub se răsucește...

Un castel frumos ridică
Doar cu turle fermecate,
Zânele ca în poveste
Au fost toate invitate.

Noe a venit și el,
Cu o arcă de lumină
Să vezi cerul din priviri
Și bunicii se tot miră...

Când petrecerea e-n toi,
Somnul picură pe gene
Unde-i Piciul cel vioi?
Îl îmbrățișează Ene!

Păturica cea pufoasă
O alintă-n mângâieri,
Cât de pură și frumoasă
Ești copilă-n primăveri!



22.10.2016

foto arhiva personala

Camelia Cristea