Poem
dedicat iubitei Alexia- Teodora
Un
grăunte de copil,
Cu-n
năsuc cât o alună,
Toată
ziua e voios
Și-n
obraji bujori adună!
În
dulapuri se tot bagă
Nu
mai are timp de șagă,
Ceapa
o desface-n foi
Să
mai fim voioși și noi...
Spăla
rufe și aspiră
Până
și cei mai se miră
Râde
de se prăpădește
Când
un cub se răsucește...
Un
castel frumos ridică
Doar
cu turle fermecate,
Zânele
ca în poveste
Au
fost toate invitate.
Noe
a venit și el,
Cu
o arcă de lumină
Să
vezi cerul din priviri
Și
bunicii se tot miră...
Când
petrecerea e-n toi,
Somnul
picură pe gene
Unde-i
Piciul cel vioi?
Îl
îmbrățișează Ene!
Păturica
cea pufoasă
O
alintă-n mângâieri,
Cât
de pură și frumoasă
Ești
copilă-n primăveri!
22.10.2016
foto arhiva personala
Camelia Cristea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu