Copile rămâi...

Copile te caut și te găsesc,

Miroase a verde și -a pită crescută

Din raiul acesta, sfânt pământesc,

E inima mea încă țesută…

Copile rămas în sufletul meu

De veghe în noapte, când este furtună,

Mă porți printre astre, în vise mereu,

Și-mi readuci voia cea bună.

Copile, când cerul își scutură poala,

Cu îngeri destoinici te prinzi iar în joc

În bucle de aur se varsă un soare

Și timpul năuc rămâne pe loc…

Copile bujorii îți cresc în obraji,

Când larma se-aprinde voioasă în horă

Pe tălpile goale văd busuioc

Iar viață-i senină și parcă mai nouă!

Copile rămâi în verdele crud

Și -n sufletul toamnei, bătut chiar de brumă,

Poveste aceasta cu dor o ascult

Iar Mama îmi spune din nou: Noapte bună!

Copile rămâi...

01.06.2019

Camelia Cristea