În
potirul de iubire
Arde
flacăra mereu,
Taina
asta o cunoște
Numai
Bunul Dumnezeu!
El,
cu mâna nevăzută
Peste
câmpuri pune maci,
De
iubire și frumos
Să
te miri, și-apoi să taci.
În
apus aprinde cerul,
Soarele,
în graba mare,
Pune
visele în tolbă
Și
se duce la culcare.
Trandafirii
din grădină
Se
aprind și ard mocnit
De
atâta frumusețe
Vara
iar ne-a înveselit!
În
potirul de iubire
Arde
flacăra mereu,
Taina
asta o cunoste
Numai
Bunul Dumnezeu.
foto
sursa internet
Camelia
Cristea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu