Pune
liniștea să toarcă
Doar
cu fire de lumină,
Gândul
pașnic și duios
Ca
o splendidă grădină.
Pune
timpul să mai stea
Într-o
clipă luminoasă,
Când
se scurge înserarea
S-o
primesc discret în casă.
Pune
marea să șoptească
Pescărușilor
în zbor,
Că
-n albastru se rescrie
Visul
care-i călător...
Pune
câmpul să roșească
În
petala unui mac
Cu
această bucurie
Aș
vrea iarăși să mă îmbrac..
Pune
vârful unui munte
Să
se sprijine de cer,
Când
coboară câte-un înger…
Să
dezlege din mister.
Pune
raze de senin
Peste
clipele de ceară,
Ce-i
frumos să fie trainic
Bunătatea
să nu piară…
Pune
verdele pe creste,
Când
se scutură tăcerea
Să
vedem cu ochi curați
Că
în toate-Ți este vrerea!
Pune
cerul pe un umăr
De
nădejde, tare-și vrea
Când
se pleacă raza lunii
Să
mă îmbrac discret în ea…
Pune
ruga să lucreze
Nopțile
în muc de ceară,
Ce
e trist și rău în lume
În
curând aș vrea să piară.
Pune
naiul să doinescă
Sufletul
acestui neam,
Lacrima
să ne sfintescă
O
speranță tot mai am…
Pune
stele în făclii
Peste
cerul prins de noapte,
Când
se scutură tăcerea
Să
ne înălțăm prin șoapte…
Pune
-i zidului din față,
Scară,
că să îl pot trece
Mă
îmbăt în poezie
Cu-n
pahar de apă rece…
13.07.2019
foto
sursa internet
Camelia
Cristea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu