Mama,
din cerul smarald mă privești
Când
ziua se crapă în ochiul luminii,
O
lacrimă-n rouă îmi zămislești
Trezită-i
la viață ființa iubirii!
În
brațele Tale duioase mă prinzi,
Când
zbuciumul vremii lovește întâmplarea,
Cu
inima caldă de Mamă aprinzi,
Lumina,
frumosul și iarăși iertarea!
Din
cerul iubirii reverși neâncetat,
O
lacrimă caldă să spele păcatul
Că
eu cel bolnav de frumos să mă văd,
Cu
ochiul luminii să caut, înaltul!
foto
sursa internet
Camelia
Cristea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu