vineri, 12 februarie 2021

Fire albe...



Îmbrăcată-n fire albe și cu giulgiul de mătase,

Iarna s-a zorit să treacă peste vremurile joase…

Cu petale de lumină, liliacu-și ninge floarea,

Omul risipit în multe să-și găsescă iar răbdarea…


Crinul adunat în cupe, umple ziua cu lumină

Bucuria ne tămâie, clipa sfântă și divină.

Copilași în zarva mare, trag la sănii ani voioși,

Aminitirea mă colindă...eram tineri și frumoși!


Grijile stăteau legate de părinții noștrii dragi,

Zilele aveau arome, de tamie și de magi!

Sufletul creștea în floare și zidea ușor biserici,

Toți copii erau îngeri și bunicii noștrii clerici!


Prin tunele de zăpadă, trăgeam clipe lumioase

Toate zilele-secundă, erau simple și frumoase.

Împărțeam ca frații iarna, bucuria, sănioara,

Inima cânta în strune, ea era acord -vioara!


Ninge iarăși ca-n povestea când eram copii voioși,

S-au dus anii ca și clipa, zbor în cârduri luminoși.

Amintirea mă colindă cu petala ei de crin,

Mă închin cu bucurie și cu ruga în Amin!


12.02.2021

foto sursa internet


Camelia Cristea






 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu