duminică, 14 decembrie 2014

Colind de dor



Copile drag al meu plecat în ţări de vise,
Azi dorul se aprinde, țin porțile deschise,
Am ochii umeziţi de ploile din toamnă,
Copacii desfrunziţi se apleacă ca să doarmă.


Prin viscole de gând mai spun o rugăciune
Toţi merii înfloriți aş vrea să se cunune,
Iar nuferii ce-au nins pe ciobul unui lac
Spre tine îi trimit, ştiu cât de mult îţi plac.


Colindele răsună din glasuri de copii,
Pridvoarele înfloresc cu vâsc şi poezii,
În traista bucuriei se aprind şi licurici
Departe, dar aproape, mereu tu eşti aici.


Mai dau bineţe stelei ce se aprinde-n brad
Dar lacrima tăcerii îmi mușcă din obraz,
Aprind şi lumânarea nădejdii de mai bine
Prin viscole şi ger să ajungă către tine.


Un dor purtat de mamă în inima fierbinte
Nu are greutate în lumea de cuvinte,
Dintr-o viola tistă, albita de ninsori,
Colinda mea răsună din zori, până în zori...


Colind dedicat copiilor mei Alexandru şi Florina

foto internet


Camelia Cristea