sâmbătă, 6 decembrie 2014

Elegie de iarnă



Se așterne neaua în poala unui câmp
Și liniștea coboară in fuioare.
În staul nici mioarele nu plâng
Când fânul li se pleacă la picioare.

Doar nori de plumb îmbracă zarea
Iar vetrele iși strâng în brațe focul,
Copii cu mere pârguite în obraji
Sfidează gerul și-ntețesc iar jocul.

Brazii albiți de fluturii ninsorii
Veghează somnul munților stâncoși,
Iar cerbii înhămați la sănii
Aduc din ceruri îngeri luminoși.

Într-un colind toți merii înfloresc
 Iarna își pune voalul de mireasă
Alaiul bucuriei e parcă mai firesc,
Când pași de dor te poartă către casă!


foto internet

Camelia Cristea