Se așterne
neaua în
poala unui câmp
Și
liniștea
coboară
in fuioare.
În
staul nici mioarele nu plâng
Când
fânul
li se pleacă
la picioare.
Doar nori
de plumb îmbracă
zarea
Iar
vetrele iși
strâng
în
brațe
focul,
Copii cu
mere pârguite
în
obraji
Sfidează
gerul și-ntețesc
iar jocul.
Brazii
albiți
de fluturii ninsorii
Veghează
somnul munților
stâncoși,
Iar cerbii
înhămați
la sănii
Aduc din
ceruri îngeri
luminoși.
Într-un
colind toți
merii înfloresc
Iarna își pune voalul de mireasă
Alaiul
bucuriei e parcă
mai firesc,
Când
pași de dor
te poartă
către
casă!
foto
internet
Camelia
Cristea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu