joi, 11 decembrie 2014

Veșnicia clipei



Pădurea-i albită de un crin în floare,
Jarul din poveste iarăși ia amploare,
Renii înhămați la sănii de dor
Aduc bucurii chiar din lumea lor.


Cerul potcovit cu norii de plumb
Umbrele își lasă pe satul din dâmb
Poalele câmpiei înflorind ninsori
Iarăși se-aranjează pentru sărbători.


Vetrele bătrâne întețesc iar focul,
Din icoane plânse crește busuiocul.
Lacrima-nghețată într-un vâsc sfios
Ne vestește Anul Nou și cu folos.


La căsuțe sure îngropate-n nori
Vin cu-alai de îngeri fete și feciori
Și cântă colinda din străbuni lăsată,
Veșnicia clipei bate iar în poartă!




11-12-2014

foto interet

Camelia Cristea


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu