Veșnicia clipei

Pădurea-i albită de un crin în floare,

Jarul din poveste iarăși ia amploare,

Renii înhămați la sănii de dor

Aduc bucurii chiar din lumea lor.

Cerul potcovit cu norii de plumb

Umbrele își lasă pe satul din dâmb

Poalele câmpiei înflorind ninsori

Iarăși se-aranjează pentru sărbători.

Vetrele bătrâne întețesc iar focul,

Din icoane plânse crește busuiocul.

Lacrima-nghețată într-un vâsc sfios

Ne vestește Anul Nou și cu folos.

La căsuțe sure îngropate-n nori

Vin cu-alai de îngeri fete și feciori

Și cântă colinda din străbuni lăsată,

Veșnicia clipei bate iar în poartă!

11-12-2014

foto interet

Camelia Cristea