Ferestre
deschise
M-am
regăsit în rugul de cuvinte,
În
versul ce acum se scrie,
În
rodul toamnelor bogate
Și
în ciorchinul copt din vie.
Visez
să zbor dincolo de mine
Să
- alung tăcerile ce-au plâns
Făcând
pârâuri
mult prea repezi
În
stânca
nopților din munți.
Iar
ochii sufletului or să vadă
Când
se deschid ferestre-n zori
Să
intre iar lumina nudă
Ca-n
rai ninsorile de flori.
De
nu-nțeleg cuvintele și lumea
Când
unde reci revarsă un fior,
Pe
înger o să-l chem în rugă
Să-mi
dea surâs
descătușat de nor.
Culorile
le iau din curcubee,
Frânturi
de nuanțe din eternitate
Le
croșetez pe tivul vieții mele
Și-apoi
în dar vi le trimit pe toate.
Camelia Cristea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu