Am spus
verdelui să crească
Pe câmpia
mea de dor,
depărtarea
asta slută
doar cu
lacrimi o măsor...
Am spus
mării să-mi asculte
valul ce
se tânguie
și
tăcerii împietrite,
tâmplele
să-mi mângâie...
Am spus
liniștii să toarcă
din
fuioare de mătase
să mă
scape de rugină,
de dureri
și de angoase.
Am spus
lie ciocârlie
să te
cos cu drag pe ie,
trilul
tău să mă trezească
să - aud
liniștea cerescă...
Am spus
salciei pletoase
că sunt
vremuri tumultoase,
malul să
și-l mângâie
să nu se
mai tânguie...
Am spus
timpului să stea
pe cadran
măcar o clipă
când un
vultur călător...
ceru-n
două îl despică.
Morilor
de vânt le-aș spune
care-i
rostul lor prin lume,
roților
de tren să treacă
peste
valea care-i seacă...
-----------------------------
Am spus
toate câte sunt
cu o
lacrimă-n cuvânt,
și cu
ochii către cer
am
nădejde și mai sper...
foto
sura internet
Camelia Cristea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu