sâmbătă, 26 martie 2016

Se zvonește


Ești Lumina ce-a rămas ascunsă,
În aceste vremuri de prohod,
Când și rădăcina se vrea smulsă
Iar iubirea dusă în exod...

Fără rațiune și împăcare
Seacă lutul tot de conținut
Plânge viața mugurii de floare,
Ce-n deșertul zilei s-au pierdut.

Pașii trec nesiguri peste poduri,
Cerul Vieții este tulburat
Și rămân pe drumuri multe noduri
Cu origini sigure-n păcat...

Ape tulburi și pescari de vieți,
În novod prind firele de ață
Ce-au trecut fugar din dimineți,
Într-un smog de nepătrunsă ceață...

Clopotele plâng mereu risipa,
Dar nu are cine să le-audă
Turma a rămas fără păstor,
Răsturnată pare acum și cârma...

Se rostesc Cuvinte fără sevă,
Dezgolite clar de conținut,
Zvonul strigă că Adam și-o Evă
Din celescu rai au și căzut...

foto sursa internet


26 martie 2016



Camelia Cristea