Poem dedicat Alexiei
-Teodora Cristea
Pui de Om ce mult aș
vrea
Să te țin în poala
mea,
Timpu-n loc să stea o
clipă
Dorului să-i pun
aripă...
O poveste eu ți-aș
spune
Cu minunile din lume,
Zânele s-ar aduna
Să-ți aducă câte-o
stea!
Ochii tăi plini de
lumină
Ceru-n suflet mi-ar
lăsa
Nu m-aș teme de
minciună
Și nici de povară
mea...
Am clădi palate iar
Dintr-un zâmbet de
ștrengar...
În obraji, bujori
ne-ar crește
Scriem file de
poveste!
Peste noi ar ninge
crini
Dorul tu ai să-mi
alini
Zilele ne-ar părea
veacuri,
Pentru toate-am avea
leacuri.
Lumea simplu s-ar
schimba
Bucurie noi i-am da
Și un strai de
viorele
Să-nflorescă
printre ele...
22 mai 2016
Camelia Cristea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu