Române te deșteaptă,
măcar în ultim ceas
Simt furia cum crește
mereu în al tău glas,
Azi spicele de grâu se
mai topesc în soare
Sub brațe de stejar
găsești încă răcoare!
În munți mai sunt
cătune, unde se spune ruga,
Cel mai smerit și
sincer, desigur este sluga,
Pe cerul dimineții cresc
aripile-n zbor
Un vultur tăie-albastru
și visul călător.
Pădurile șoptesc când
vântul mai adie
Și-n câmpuri e concert,
un tril de ciocârlie,
Din piatră seacă curge
izvor cu apă vie
Mai sunt creștini ce vin
cu drag la Liturghie.
Chiar Dunărea bătrână
se scurge în tăcere
Și uneori prin valuri
scăldate de durere,
Vapoare-n amintire mai
poartă pe un braț
Și în povestea asta
trăiește cu nesaț...
În mare se revarsă
trecutul înspumat,
Acest popor se vrea să
fie vindecat,
Portița
din pridvor încă mai are clanță
Speranța o purtăm în
noi, nu e o zdreanță!
Române te deșteaptă,
ogorul de-ți lucrează
Iar inimă din tine să
fie iarăși trează,
Drapelul să-l ridici
mereu semeț în soare
Câmpia Libertății se
vrea în sărbătoare!
foto sursa internet
29.07.2016
Camelia Cristea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu