vineri, 29 iulie 2016

Câmpia Libertății


Române te deșteaptă, măcar în ultim ceas
Simt furia cum crește mereu în al tău glas,
Azi spicele de grâu se mai topesc în soare
Sub brațe de stejar găsești încă răcoare!

În munți mai sunt cătune, unde se spune ruga,
Cel mai smerit și sincer, desigur este sluga,
Pe cerul dimineții cresc aripile-n zbor
Un vultur tăie-albastru și visul călător.

Pădurile șoptesc când vântul mai adie
Și-n câmpuri e concert, un tril de ciocârlie,
Din piatră seacă curge izvor cu apă vie
Mai sunt creștini ce vin cu drag la Liturghie.

Chiar Dunărea bătrână se scurge în tăcere
Și uneori prin valuri scăldate de durere,
Vapoare-n amintire mai poartă pe un braț
Și în povestea asta trăiește cu nesaț...

În mare se revarsă trecutul înspumat,
Acest popor se vrea să fie vindecat,
Portița din pridvor încă mai are clanță
Speranța o purtăm în noi, nu e o zdreanță!

Române te deșteaptă, ogorul de-ți lucrează
Iar inimă din tine să fie iarăși trează,
Drapelul să-l ridici mereu semeț în soare
Câmpia Libertății se vrea în sărbătoare!


foto sursa internet


29.07.2016

Camelia Cristea