sâmbătă, 30 iulie 2016

Poem


Să-mi mai rămâi o Vară, poemul meu de suflet,
Prin arșița tăcerii strecoară-ți al tău umblet
Și dă-mi să beau din apa, Cuvântului de vrei
Îți dau în schimb toți macii și-un soare pentru ei.

Să-mi mai rămâi în Toamnă când via este-n rod,
Iar frunză-și cântă tristă a verdului prohod,
În parcul amintirii să-mi stai lângă un tei
Primești în schimb o perlă ce-a plâns-o ochii mei...

Să-mi mai rămâi în iarnă prin fulgii ce-or să cadă
Toți crinii înfloriți vor iarăși să te vadă
Steluțe să-mi pictezi pe geamuri și în brazi,
Eu simt cum printre rânduri tu încă îmi mai arzi…

Și-n primăvara verde în iarbă să îmi stai
În sufletul deschis s-aduci balsam din rai
Din curcubeu, culoare să-mi picuri în Poem,
De tot ce-i rău prin lume nicicum să nu mă tem.




29.07.2016
foto sursa internet


Camelia Cristea