Să-mi
mai rămâi o Vară, poemul meu de suflet,
Prin
arșița tăcerii strecoară-ți al tău umblet
Și
dă-mi să beau din apa, Cuvântului de vrei
Îți
dau în schimb toți macii și-un soare pentru ei.
Să-mi
mai rămâi în Toamnă când via este-n rod,
Iar
frunză-și cântă tristă a verdului prohod,
În
parcul amintirii să-mi stai lângă un tei
Primești
în schimb o perlă ce-a plâns-o ochii mei...
Să-mi
mai rămâi în iarnă prin fulgii ce-or să cadă
Toți
crinii înfloriți vor iarăși să te vadă
Steluțe
să-mi pictezi pe geamuri și în brazi,
Eu
simt cum printre rânduri tu încă îmi mai arzi…
Și-n
primăvara verde în iarbă să îmi stai
În
sufletul deschis s-aduci balsam din rai
Din
curcubeu, culoare să-mi picuri în Poem,
De
tot ce-i rău prin lume nicicum să nu mă tem.
29.07.2016
foto
sursa internet
Camelia Cristea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu