sâmbătă, 6 august 2016

Împăcată


Sunt un simplu om ce arde
Pe un rug aprins de stele
Și se miră, și se-ntreabă:
- Cum de a ajuns la ele?

Sunt un simplu om ce-și duce
Inima în câmp de flori
Să se-mbrace în lumina
Revărsată de cu zori,

Curcubeul să-l cuprindă
După ploile trecute
Și din lacrima de taină
Să ia zilele durute...

Depărtarea să o treacă
Doar cu pasul fericirii,
În altarul clipei sacre
Să dea sfânt tribut menirii!

Sunt un om ce-a scris povestea,
Cu o luntre de trăiri
Tinerețea se tot uită
Prin album de amintiri!

Toamna cu-n arcuș grăbit
Îmi mai cântă o baladă,
Dar m-ascund în poezii,
De prin rime să nu vadă.

Nu se lasă și aduce...
Frunza veștedă-n alei
I-am promis un pum de stele
Și un vers să fie al ei.

Sunt un om trecut prin sită
Ce a tras la plug mereu,
Dar credința i-a dat aripi
Și curaj când i-a fost greu...

Astăzi... caut vindecarea
Cred mai mult ca niciodată
Vreau să fiu cu mine însămi
Și cu lumea împăcată!

foto sursa internet

30.07.2016



Camelia Cristea

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu