Împăcată

Sunt un simplu om ce arde

Pe un rug aprins de stele

Și se miră, și se-ntreabă:

- Cum de a ajuns la ele?

Sunt un simplu om ce-și duce

Inima în câmp de flori

Să se-mbrace în lumina

Revărsată de cu zori,

Curcubeul să-l cuprindă

După ploile trecute

Și din lacrima de taină

Să ia zilele durute...

Depărtarea să o treacă

Doar cu pasul fericirii,

În altarul clipei sacre

Să dea sfânt tribut menirii!

Sunt un om ce-a scris povestea,

Cu o luntre de trăiri

Tinerețea se tot uită

Prin album de amintiri!

Toamna cu-n arcuș grăbit

Îmi mai cântă o baladă,

Dar m-ascund în poezii,

De prin rime să nu vadă.

Nu se lasă și aduce...

Frunza veștedă-n alei

I-am promis un pum de stele

Și un vers să fie al ei.

Sunt un om trecut prin sită

Ce a tras la plug mereu,

Dar credința i-a dat aripi

Și curaj când i-a fost greu...

Astăzi... caut vindecarea

Cred mai mult ca niciodată

Vreau să fiu cu mine însămi

Și cu lumea împăcată!

foto sursa internet

30.07.2016

Camelia Cristea