Sunt un
simplu om ce arde
Pe un rug
aprins de stele
Și se
miră, și se-ntreabă:
- Cum de a
ajuns la ele?
Sunt un
simplu om ce-și duce
Inima în
câmp de flori
Să
se-mbrace în lumina
Revărsată
de cu zori,
Curcubeul
să-l cuprindă
După
ploile trecute
Și din
lacrima de taină
Să ia
zilele durute...
Depărtarea
să o treacă
Doar cu
pasul fericirii,
În
altarul clipei sacre
Să dea
sfânt tribut menirii!
Sunt un
om ce-a scris povestea,
Cu o
luntre de trăiri
Tinerețea
se tot
uită
Prin
album de amintiri!
Toamna
cu-n arcuș grăbit
Îmi mai
cântă o baladă,
Dar
m-ascund în poezii,
De prin
rime să nu vadă.
Nu se
lasă și aduce...
Frunza
veștedă-n alei
I-am
promis un pum de stele
Și un
vers să fie al ei.
Sunt un
om trecut prin sită
Ce a tras
la plug mereu,
Dar
credința i-a dat aripi
Și curaj
când i-a fost greu...
Astăzi...
caut vindecarea
Cred mai mult ca niciodată
Vreau să fiu cu mine însămi
Și cu lumea împăcată!
foto sursa internet
30.07.2016
Camelia Cristea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu