sâmbătă, 7 ianuarie 2017

Ioan grăieşte…



În pustiu Ioan grăieşte
Omul tot se risipeşte…
Nu aude şi nu vrea
Să schimbe în el ceva.

Construieşte, dar nu are
Linişte şi împăcare,
Firul îl desface-n zece
Inima e tot mai rece.

Strigă iar Ioan la noi
Să ne scape din nevoi,
Omu-i orb trece şi face
Doar ce vrea şi poate-i place…

În Iordan încă botează
Să ne ţină mintea trează,
Iar din candelă aprinsă
Toţi să luăm mereu credinţă!

Mir de împăcare pune
Peste rănile din lume
Ne aduce şi alean
Când se scurge clipa-n van.

Prevesteşte c-o să vină,
Cel scăldat tot în lumină
Păcatul să-l răstignească
Omul viu să mai trăiască!

Tot grăieşte în deşert
Să iubesc curat, să iert,
Lepădarea să se facă
Când e inima curată!

În pustiu Ioan grăieşte
Omul tot se risipeşte…
Se împiedică de scamă
Şi face din asta -o dramă.

---------------------------
Nu se clatină Ioan
Vine simplu an de an
Şi botează cu iubire
Să ne mai venim în fire…

07.01.2017
foto sursa internet


Camelia Cristea