Ioan grăieşte…

În pustiu Ioan grăieşte

Omul tot se risipeşte…

Nu aude şi nu vrea

Să schimbe în el ceva.

Construieşte, dar nu are

Linişte şi împăcare,

Firul îl desface-n zece

Inima e tot mai rece.

Strigă iar Ioan la noi

Să ne scape din nevoi,

Omu-i orb trece şi face

Doar ce vrea şi poate-i place…

În Iordan încă botează

Să ne ţină mintea trează,

Iar din candelă aprinsă

Toţi să luăm mereu credinţă!

Mir de împăcare pune

Peste rănile din lume

Ne aduce şi alean

Când se scurge clipa-n van.

Prevesteşte c-o să vină,

Cel scăldat tot în lumină

Păcatul să-l răstignească

Omul viu să mai trăiască!

Tot grăieşte în deşert

Să iubesc curat, să iert,

Lepădarea să se facă

Când e inima curată!

În pustiu Ioan grăieşte

Omul tot se risipeşte…

Se împiedică de scamă

Şi face din asta -o dramă.

---------------------------

Nu se clatină Ioan

Vine simplu an de an

Şi botează cu iubire

Să ne mai venim în fire…

07.01.2017

foto sursa internet

Camelia Cristea