Lacrima
iubirii o petrece timpul,
Iarna
asta sură-mi este anotimpul
Ard
mocnit în mine doruri şi tăceri,
Dar
vor creşte muguri iar în primăveri!
Prin
nămeţi şi geruri trec ca o nălucă
Mă
apucă seara, dorul crunt de ducă,
Cerul
din ferestră, gândul îl mai ştie
Uneori
mă scriu într-o poezie...
Sarea
din cuvinte parcă e amară
A
început curând timpul să mă doară,
Gerul
a săpat răni adânci în mine
Mă
rog să le port doar cum se cuvine!
Nădejdea
cârpită, toată din bucăţi,
O
păzesc mai strajnic au venit şi hoţi,
Caldela-i
aprinsă torn şi utdelemn,
La
iubire totuşi, pe toţi vă îndemn!
Lacrima
iubirii, flori de lăcrămioare,
Iarna
sub zăpezi, lutul rău mă doare...
Dar
în primăvară muguri cresc pe ram,
Bucuria
asta, încă o mai am…
foto sursa internet
21.01.2017
Camelia Cristea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu